Social

Gazele turkmene incaiera marile cancelarii

Cei
2.507 de deputati care alcatuiesc asa-numitul Khalk Maslakhaty - Consiliul Poporului din Turkmenistan - au fixat data viitoarelor alegeri prezidentiale : 11 februarie 2007. Pina atunci, functia de presedinte interimar i-a revenit viceprim-ministrului Kurbanguly Berdymukhamedov, care a si declarat ca toti candidatii la functia suprema in stat - care, oricum, urmeaza a fi "selectionati" de Khalk Maslakhaty - trebuie sa-si ia angajamentul solemn ca "vor urma calea trasata de Turkmenbashi" - Parintele Turkmenilor, cum ii placea sa i se spuna presedintelui Saparmurat Niyazov, decedat pe data de 21 decembrie a.c. Declaratia presedintelui interimar pare sa-i fi iritat pe liderii in exil ai opozitiei turkmene, care au jurat ca vor rasturna orice presedinte care nu introduce reforme. Ei si-au desemnat deja candidatul la presedintie, in persoana lui Khudaiberdy Orazov, reprezentant al miscarii social-politice "Vatan" ("Patria), fost director al Bancii Centrale din Turkmenistan. Actualmente, Orazov traieste in Suedia. Doliu prelungit Sute de mii de turkmeni - multi dintre ei, cu ochii in lacrimi - au venit duminica trecuta la palatul prezidential din Ashgabat pentru a depune flori la cosciugul "parintelui natiunii", care a fost ulterior transportat pe un tanc in satul in care s-a nascut. La funeraliile lui au participat delegatii reprezentind mai multe state din Asia Centrala.Timp de o saptamina, in Turkmenistan a fost instituit doliul national: toate drapelele au fost coborite in berna, iar magazinele si restaurantele au fost inchise. Mai mult chiar, au fost anulate pina si festivitatile de Anul Nou. Multe excentricitati, nici un continuator Saparmurat Niyazov a fost unul dintre cei mai excentrici lideri politici , chiar si dupa standardele asiatice de acum doua milenii. Printre "realizarile" sale, se afla un "indreptar moral si spiritual" pentru poporul turkmen, care a devenit lectura obligatorie pentru elevi. Deseori obisnuia sa recite, pe postul national de televiziune, propriile poezii. Un singur lucru nu a facut: nu a lasat un urmas la conducerea tarii pe care timp de 15 ani a modelat-o dupa chipul si asemanarea sa. Lipsa acestui "mostenitor" incinge acum spiritele atit in Rusia, cit si in Europa de Vest. Cine pe cine va sfatui? Analistii politici din Europa, si nu numai, se indoiesc de faptul ca alegerea noului presedinte turkmen va ramine doar o problema interna a politicienilor locali. Paralizati de teama si de neincredere unii fata de altii, mai ales fata de membrii opozitiei autoexilati in Occident, fostii "viziri" ai "tatucului" nu vor ezita sa ceara sustinerea si consultanta Rusiei, a Statelor Unite sau chiar a Uniunii Europene pentru desemnarea celui ce-l va inlocui pe Saparmurat Niyazov. Si asta pentru ca oamenii politici turkmeni se opun vehement tentativelor puterilor mondiale de a se amesteca in nominalizarea viitorului presedinte. Gazul, marul discordiei Indiferent care ar fi cuvintul ales pentru neamestecul "strainilor" in afacerile statului Turkmenistan, motivul acestor suspiciuni ramine acelasi: gazul. Desi in proportie de 80% este desert, Turkmenistanul produce 63 de miliarde de metri cubi de gaz pe an, adica o zecime din productia rusa. Potrivit conditiilor stipulate in ultimul acord bilateral turkmeno-rus, Gazpromul trebuie sa primeasca 150 miliarde de metri cubi de gaz metan, in perioada 2007-2009, cu pretul de 100 de dolari pentru mia de metri cubi. Daca Rusia revinde Europei aceasta cantitate enorma de gaz (pretul mediu in Europa fiind deja de 235 de dolari pe mia de metri cubi), atunci inseamna ca monopolul gazului rusesc va realiza pina la 22 de miliarde de dolari beneficiu (minus cheltuielile de transport). Rusia, dependenta de gazul turkmen In toata aceasta agitatie politico-financiara creata de moartea neasteptata a lui Saparmurat Niyazov, un alt "amanunt" este extrem de important: fara gazul turkmen, Rusia nu va fi capabila sa-si respecte angajamentele contractate in acest sens cu Europa. Moscova va folosi atunci toate mijloacele posibile pentru a pune in locul "tatucului" un om care nu va cauta un alt itinerariu pentru transportul gazului turkmen. Un itinerariu alternativ este gazoductul aflat in constructie intre Iran si Armenia, care, de altfel, este controlat de Gazprom. O alta varianta este proiectul Nabucco : conductele ce ar trebui sa "lege" zacamintele din Marea Caspica de Europa, pina cel tirziu in 2011. Europenii s-au saturat de Gazprom Pe de alta parte, europenii, carora le este din ce in ce mai multa teama ca vor ramine dependenti de compania rusa Gazprom, sint gata sa sustina orice viitor presedinte turkmen care si-ar reorienta tara catre proiectul Nabucco. In aceste conditii, este de presupus ca mediile politice occidentale vor incerca sa instaleze la putere in Turkmenistan un "produs" european, care sa duca o politica economica de asa maniera incit monopolul rusesc in privinta gazelor naturale sa fie drastic diminuat.
  •   2006-12-27
  •  
  •   comentarii

Articol scris de

Acasa.ro

Vezi toate articolele

Articole din social

Sfatul expertului


Citeste pe Romaniatv

Cauta-ti perechea

Sfatul expertului

Expertul Acasa.ro, Cosmina Marinescu: Sfaturi financiare pentru toti membrii familiei, de la mic la mare

Expertul Acasa.ro, Cosmina Marinescu, consilier financiar

Pune o intrebare