Social

Franta, victima deziluziei

Viziune antiglobalista si neincredere in capacitatea de adaptare la noile conditii economice - bolile Frantei. Doar 36% dintre francezi considera ca piata libera este cel mai bun sistem economic, fata de 71% in SUA sau 65% in Germania, iar Parisul capituleaza in mod repetat in fata protestelor angajatilor din sectorul public, in dauna producatorilor privati. Lupta cu inertia planificata Replica franceza la Google, opera a doi studenti americani, sau la creatia pur antreprenoriala a CNN-ului a fost comanda guvernamentala pentru cvasinecunoscutul motor de cautare Quaero sau finantarea canalului de televiziune France 24. Fidela planificarii economice, Franta a cazut, in ultimii 25 de ani, zece locuri in topul statelor dezvoltate. Sistemul se bazeaza pe o birocratie numeroasa, cheltuielile sectorului public ajungind in 2005 la 66% din PIB, fata de doar 42% din PIB in Marea Britanie. Statul providential Saptamina de lucru de doar 35 de ore si asigurarile sociale costisitoare au facut ca rata somajului sa se ridice la 10%, firmele franceze preferind angajarile temporare, cu o pondere de doua treimi in sectorul privat. Societatea franceza s-a scindat astfel in categoria prospera a francezilor cu un loc de munca stabil si a celor cu o situatie incerta. La acestea se adauga beneficiarii „venitului minim de insertie“, somerii de profesie, care, in virtutea dovezilor privind cautarea unui loc de munca, se califica pentru primirea unui ajutor social . Integrarea imigrantilor Fost mare imperiu, cu peste 5% din populatie provenind din fostele colonii, Franta nu are nici un parlamentar de culoare, iar studiile sociologice au relevat proliferarea discriminarii rasiale. Nu fundamentalismul islamic insa, ci cauzele sociale au dus la revolta imigrantilor musulmani din suburbiile pariziene. De altfel, invatamintul laic si sistemul social francez au facut ca doar 46% dintre imigranti sa se considere mai mult musulmani decit francezi, fata de 81% in Marea Britanie. Contraponderea Statelor Unite Franta a devenit un actor solitar pe scena euroatlantica. Miracolul economic german si extinderea spre est au redus rolul Frantei in UE, iar nemultumirea cetatenilor s-a exprimat prin respingerea Constitutiei europene. Cu exceptia prezidentiabilului proamerican Nicolas Sarkozy, intreaga clasa politica a ramas fidela vechii linii antiamericane. Insa aceasta pozitie a transformat Franta in cel mai credibil partener occidental, util in relatiile cu lumea araba, la care se adauga o armata puternica si locul 3 in topul puterilor nucleare. Cartea cistigatoare? Sansa revirimentului francez va sta in puterea de reformare a birocratiei, a securitatii sociale si a politicii externe, mizele alegerilor din 2008. Aparitia a doi candidati adepti ai compromisului intre liberalism si socialism poate duce la confuzia electoratului si la o coabitare guvernamentala care va paraliza reformele. Cu toate ca socialistii s-au dovedit mai putin radicali odata ajunsi la guvernare, sansa reformarii o reprezinta, potrivit „The Economist“, alegerea lui Nicolas Sarkozy, candidatul dreptei. Necunoscuta ramine capacitatea sa de a face fata inertiei societatii, grevelor si protestelor celor defavorizati.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea