Social

Franta, catre a VI-a Republica

Admi
rator al regimului prezidential american si cu o alura à la Bonaparte, Sarkozy doreste o Franta fara prim-ministru. La 50 de ani de la reforma constitutionala a generalului De Gaulle, premierul francez François Fillon a bulversat politica franceza, declarin-du-se, in urma cu mai putin de o saptamina, in favoarea unui regim prezidential . „Logica institutionala pe care o doresc, daca e sa o ducem pina la capat, merge catre un adevarat regim prezidential“, a declarat Fillon, precizind insa ca „Franta nu este pregatita sa accepte acest sistem“. Viziunea lui Fillon este intarita de cele scrise in cea mai recenta dintre cartile sale. „In primul rind, putem modifica constitutia, acordind presedintelui conducerea politicii natiunii franceze“, scria Fillon in „Franta poate suporta adevarul“, carte aparuta in 2006. La rindul sau, presedintele Sarkozy a anuntat ca va prezenta „marile orientari ale reformei institutionale“ pe care a promis-o in campania electorala. Discursul va fi tinut pe 12 iulie, la Epinal, aceeasi localitate in care generalul De Gaulle si-a prezentat, in 1946, reformele constitutionale, concretizate 12 ani mai tirziu prin instaurarea celei de a V-a Republici. In noua republica imaginata de tandemul Sarkozy-Fillon, functia de prim-ministru va disparea, urmind a fi inlocuita de cea de vicepresedinte. Astfel, sustine Fillon, vor disparea conflictele politice care au subminat reformele franceze in timpul perioadelor de coabitare intre presedintele si premierul provenind din partide diferite. Premierul nu ar mai fi sacrificat de presedinte la fiecare revolta sociala sau impas politic. Noul vicepresedinte nu va mai fi o „siguranta fuzibila“, dupa expresia analistilor francezi, ci va fi solidar cu presedintele. „Voi da socoteala in mod regulat in fata parlamentului si cetatenilor pentru actiunile mele“, promitea Sarkozy in timpul campaniei prezidentiale. Intr-adevar, presedintele potentialei a VI-a Republici franceze va pierde dreptul de a dizolva parlamentul, iar legislativul va primi atributii suplimentare. Opozitia socialista se teme insa ca parlamentul ar putea deveni un simplu organ consultativ, remarind ca Sarkozy nu intentioneaza sa abroge articolul constitutional care permite guvernarea prin ordonante de urgenta, asa cum promisese in campania electorala. „Seful statului decide totul si vorbeste despre toate, iar cind nu o face, se ocupa de aceasta secretarul general al presedintiei, nu primul-ministru“, a protestat François Hollande, liderul Partidului Socialist . De altfel, Sarkozy pare sa nu fi apreciat statutul de deputat. In cinci ani de mandat el a propus un singur proiect de lege si a avut o interpelare asupra „folosirii petardelor, a rachetelor si a artificiilor“. Drumul catre o republica prezidentiala a fost deschis de chiar actuala constitutie, intrata in vigoare in 1958, cind Franta, sub presiunea razboiului din Algeria, avea nevoie de autoritate. Desi instituia o republica semi-prezidentiala, personalitatea puternica a generalului De Gaulle a intarit atributiile prezidentiale, pina la a institui alegerea presedintelui prin vot direct, in 1962. Chiar stinga franceza, care critica prezidentialismul lui Sarkozy, a fost cea care a sporit influenta presedintelui, stabilind, in 2002, ca alegerile prezidentiale sa aiba loc cu putin inaintea celor parlamentare. Presedintele devenea astfel o „ locomotiva electorala“, care poate influenta rezultatul parlamentarelor, obtinind majoritati zdrobitoare, asa cum s-a intimplat in acest an. Republica prezidentiala, intre autoritarism si eficienta Echilibrul dintre rapiditatea deciziei si evitarea tendintelor autoritare este asigurat de Constitutie. Sistemul de guvernare al SUA este considerat cel mai reprezentativ pentru o republica prezidentiala. In mod paradoxal, initial, la fondarea Statelor Unite, s-a incercat limitarea posibilitatii ca o unica persoana sa acumuleze multa putere, pentru a se evita aparitia unui tiran, care ar putea lua locul regelui britanic. De aceea, dupa Tratatul de la Paris din 1783, SUA, care isi obtinusera independenta, nu aveau o structura de guvernare clara. In anii urmatori, s-a dovedit insa, ca absenta unei puteri executive eficiente punea in pericol economia si unitatea americane. Congresul Continental nu parea capabil sa rezolve problemele aparute. Constitutia americana, ratificata la 1788, creeaza functia de presedinte in forma actuala, cu puteri executive largite, dar pastrind masurile de control asupra acestuia. Modelul prezidential de republica a fost preluat, ulterior, de majoritatea tarilor americane, dar si de state africane. In sistemul prezidential, presedintele este si seful guvernului. Liderul nu are posibilitatea de a legifera in mod direct. Presedintele este ales pentru un termen fix, iar alegerile nu pot fi declansate de un vot de neincredere din partea legislativului. Executivul este, in cazul republicii prezidentiale, unipersonal: membrii cabinetului actioneaza sub conducerea presedintelui. Suporterii sistemului prezidential sustin faptul ca acesta asigura o mai pregnanta separare a puterilor in stat: executivul este complet separat de legislativ, una dintre puteri nu este capabila sa demita reprezentantii celeilalte. Un astfel de sistem permite fiecarei structuri sa o controleze pe cealalta, prevenind astfel abuzurile. Un presedinte cu puteri executive largite are capacitatea de a lua decizii mult mai rapid decit o putere executiva care depinde de acceptul legislativului. Stabilitatea reprezinta alta caracteristica a unui astfel de sistem: presedintele are un mandat fix, pentru o anumita perioada de timp, ce nu poate fi intrerupt de legislativ, asa cum se intimpla cu premierii din sistemele parlamentare. Deseori, in sistemele prezidentiale presedintele este ales in mod direct de populatie, asigurindu-i o legitimitate marita fata de un premier votat de parlament. In SUA, presedintele este ales insa de Colegiul Electoral. Viciile sistemului prezidential isi au originea in aceleasi caracteristici ca si virtutile. Un presedinte ce nu poate fi inlaturat de parlament poate avea tentatia de a ceda tendintelor autoritariste. De asemenea, chiar daca liderul respectiv isi pierde sprijinul populatiei, acesta nu poate fi inlaturat pina la incheierea mandatului sau. Unii analisti politici sustin ca o separare completa intre executiv si legislativ permit fiecarei puteri sa arunce vina pentru nereusite pe cealalta.
  •   2007-07-10
  •  
  •   comentarii

Articol scris de

Acasa.ro

Vezi toate articolele

Articole din social

Sfatul expertului

Expertul Acasa.ro, Cosmina Marinescu: Cum sa-l inveti pe copilul tau valoarea banilor

Expertul Acasa.ro, Cosmina Marinescu, consilier financiar

Pune o intrebare


Citeste pe Romaniatv

Cauta-ti perechea

Sfatul expertului

Expertul Acasa.ro, Cosmina Marinescu: Cum sa-l inveti pe copilul tau valoarea banilor

Expertul Acasa.ro, Cosmina Marinescu, consilier financiar

Pune o intrebare