Apreciat pentru aroma si virtutile sale medicale, teiul este preferat de persoanele care se confrunta cu diverse afectiuni. Fitoterapeutii romani recomanda sa se foloseasca florile si frunzele (bracteele) teilor de specie argintie (cu cele mai parfumate flori) sau ale teiului pucios, cea mai raspandita specie din tara noastra. Cultivat in tarile din zona temperata, indragitul tei este intalnit in parcuri, gradini, pe marginea strazilor, dar si in zonele forestiere. Este recomandat ca recoltarea florilor pentru ceai sa nu se faca din teii situati pe marginea drumurilor deoarece florile sunt toxice din cauza plumbului eliminat de tevile de esapament ale masinilor. De-a lungul timpului, datorita actiunii sale sedative, sudorifice si expectorante, ceaiul de tei a fost recomandat in combaterea nervozitatii, a tusei convulsive, in bronsite, amigdalite, epuizare fizica, depresie si insomnii. Fitoterapeutul Eric Favre considera ca infuzia de tei poate sa asigure si o buna digestie, iar semintele plantei, macerate in otet, pot opri sangerarile nazale (cand se introduc in nari tampoane imbibate cu aceasta esenta). Teiul mai este folosit in prepararea lichiorului si a diverselor produse cosmetice. In tratamentul intern, ceaiul se prepara dintr-o lingurita de floare de tei care se infuzeaza in 200 ml apa clocotita. In functie de afectiune, se consuma doua-trei cani pe zi.