Mii de adulţi încă se mai află în băncile claselor de şcoală generală sau liceu din cauză că, la vremea potrivită, nu au reuşit să meargă la cursuri pană la absolvirea lor. Florica Marin are 26 de ani, este căsătorită de alţi trei şi lucrează ca menajeră. Pană aici, nimic ciudat din punct de vedere social. Dar cand lumea află că este la şcoală în clasa a II-a, începe să se uite lung la ea. "Mi-am dorit un loc de muncă mai bun, am vrut să dau de carnet de şofer, m-am interesat să-mi deschid o firmă... N-am putut să fac nimic din toate astea pentru că nu am nici măcar diplomă de opt clase ", mărturiseşte ea de ce a fost nevoită să se înscrie la cursurile primare. Weekenduri educative, timp de zeci de săptămani Acum este elevă în clasa a II-a, cu ajutorul programului "A doua şansă", la Liceul bilingv Decebal. Florica mărturiseşte cu zambetul pe buze că nu îi este ruşine să spună că abia acum învaţă adunarea şi scăderea. "Îmi place la şcoală, vin cu tot dragul şi abia aştept să vină vinerea pentru a mă reîntoarce la cursuri", afirmă ea zambind. Noua experienţă este foarte interesantă pentru ea, mai ales că nu şi-a imaginat niciodată că îi va plăcea atat de mult la şcoală. "Doamnele cu care noi învăţăm au foarte multă răbdare şi ne explică pană înţelegem. Cand un om vorbeşte frumos, nu ai cum să nu înveţi", spune eleva de 26 de ani. Printre materiile ei preferate se numără engleza şi matematica. Florica mărturiseşte că pentru ea este o mandrie să cunoască lucruri pe care alţii nu le ştiu. Şi-a crescut fratele în loc să meargă la şcoală Greutăţile sunt cele care au ţinut-o departe de şcoală. La varsta la care ceilalţi copii erau pe băncile şcolilor, ea trebuia să aibă grijă de fratele mai mic. "Părinţii mei s-au despărţit cand aveam trei ani şi eu am rămas la mama. După alţi trei a apărut şi fratele meu. A trebuit să stau acasă pentru a avea grijă de el. Mama era toată ziua plecată la muncă pentru a reuşi să ne întreţină", povesteşte Florica, privind în gol. "Daca aş fi avut eu şansele voastre, de nu învăţăm la şcoală de rupeam!", este replica pe care o foloseşte atunci cand întalneşte adolescenţi care, deşi nu au nicio problemă financiară, se arată dezinteresaţi de învăţătură. Munceşte şi are grijă şi de soţul ei Munca îi ocupă întreaga zi. Dar speră că, atunci cand îşi va termina studiile, să se vadă la un birou, cu un calculator în faţă ori pe post de avocat sau profesor. Este optimistă în privinţa viitorului ei şi spune cu tărie că „niciodată nu este prea tarziu să înveţi, ci este important să-ţi spui «eu pot», şi să nu ţii cont de părerile răutăcioase ale celor din jur". Rezultate numai de „Bine" şi „Foarte bine" Are rezultate numai de „Bine" şi de „Foarte bine", iar învăţătoarea cu care lucrează are numai cuvinte de laudă la adresa ei. "Florica este cea mai bună elevă a mea, are iniţiative, mi-a arătat că este dornică să înveţe, nu numai să obţină o diplomă. În plus, ştie ce îşi doreşte de la viaţă", spune Mihaela Don, cea care o pregăteşte. "Dacă va continua să înveţe la fel de bine ca pană acum, ar putea veni, peste ani, să predea chiar la noi în liceu", adaugă îndrumătoarea Floricăi, mai în glumă, mai în serios. Mii de adulţi au beneficiat de „A doua şansă" Din 1999 şi pană în prezent, în jur de 5.000 de adulţi au absolvit cu brio învăţămantul obligatoriu de opt clase. „Ei au dobandit şi un certificat de calificare gradul 1 într-una din meseriile incluse în program", a afirmat inspectorul Viorica Preda, din Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. „De cand s-a introdus învăţămantul obligatoriu de 10 ani, perioada de parcurgere integrală a claselor I-X este de şase ani", mai completează şi Mihaela Tania Sandu, inspector general responsabil cu implementarea programului PHARE , prin care se cofinanţează programul „A doua şansă".