Cel mai nou „copil“ al lui Shakespeare, drama istorica „ Eduard al III-lea “, atribuita marelui dramaturg in urma cu doar citiva ani, si-a facut o intrare fastuoasa pe scena Teatrului National din Bucuresti. Spectacolul, montat in premiera nationala, il are in prim-plan pe Ion Caramitru aflat intr-o forma de zile mari. Cu o vigoare uimitoare, Eduard al sau galopeaza ca un cal pursinge printre sentimente, trecind intr-o fractiune de secunda de la monarhul medieval, stapin absolut peste tara si destine, la indragostitul adolescentin, creator de versuri stingace insotite de cintari la alauta, si inapoi la razboinicul dur si cinic. Regizorul Alexandru Tocilescu spusese ca a fost cucerit de frumusetea textului, dar si de mesajul sau, care ar trebui sa fie o lectie de morala pentru noi toti. „Am vrut neaparat sa aduc in circuitul public un text in care problema onoarei si a moralei sa fie foarte puternica, ca sa mai trezim putin constiintele noastre. Eu nu fac niciodata spectacole fara sa am ca tinta publicul si fara sa am dorinta de a transmite niste mesaje importante din punct de vedere etic, moral, social“, si-a explicat Tocilescu demersul artistic. Fara a fi moralizatoare, ci doar moralista, piesa vorbeste mult despre virtute, onoare, despre juraminte si despre cuvintul dat pastrat cu pretul vietii. Actiunea pare plasata undeva in copilaria omenirii, cind oamenii, desi cruzi adeseori, aveau un sentiment profund al datoriei si sacrului. Regula jocului e simpla: onoare sau moarte. Nu degeaba spectacolul incepe cu un joc barbatesc de rugby, dur, dar plin de fairplay. Intreaga actiune se va desfasura apoi ca intr-un meci jucat de gentlemeni. Regele este gata sa isi lase fiul preferat, pe Printul Negru (Daniel Badale), sa moara in batalie, pentru ca prefera sa-i fie slavit curajul intr-un epitaf decit sa i se dea in lupta un „ajutor de imprumut“. Contesa de Salisbury (Crina Muresan) nu cedeaza avansurilor regelui si nu isi intineaza patul conjugal pentru ca Dumnezeu a facut intii casatoria si de-abia mai tirziu pe regi. Pina si delfinul Frantei (Dragos Stemate) prefera sa moara decit sa isi ia inapoi cuvintul dat. Povestile acestea, in loc sa fie plictisitoare sau goale de sens, sint dimpotriva o oglinda pusa in fata vremurilor noastre, oglinda ce nu se sfieste a spune un adevar deloc magulitor. Spectacolul lui Tocilescu se adreseaza insa omului modern. Suferintele usor ilare ale lui Eduard indragostit sint acompaniate de un jazz saltaret, rugaciunile personajelor au ca fundal sonor negro spirituals, iar bataliile sint purtate in ritmuri de tobe. Cei doi dusmani, regele Frantei si Eduard al III-lea, urmaresc desfasurarea luptelor pe un ecran pe care sint proiectate scene din filme de razboi sau benzi desenate. Efectele multimedia sint excelent concepute de artistul plastic Daniel Gontz. Scenografia lui Dragos Buhagiar este pe cit de impresionanta, pe atit de functionala. O uriasa structura metalica este pe rind poarta, cetate, castel, turn. „Spectacolul regizat de Alexandru Tocilescu este un statement politic. Intr-o lume contemporana romaneasca bintuita de lideri aurolaci care se drogheaza cu furturi comunitare, regizorul alege sa vorbeasca despre un cod etic inviolabil“, este de parere criticul de teatru Mihaela Michailov. „«Totalitarismul» onoarei e singura dictatura careia merita sa i te supui. Tocilescu stie sa-i dea forma si continut intr-un spectacol care articuleaza organic scene de seductie, lupte incrincenate, detalii-liant, implanturi contemporane discrete (jazz si blues) si o supratema - onoarea - cu implicatii prea des fentate. «Eduard al III-lea» e cel mai asumat spectacol politic din Romania in acest moment“, comenteaza criticul performanta lui Tocilescu. Actorii au partituri foarte bune. Crina Muresan o interpreteaza pe virtuoasa contesa de Salisbury, care e calina, seducatoare, dar cu principii de nezdruncinat. Desi putea lesne sa cada in ridicol cu un astfel de mesaj, actrita reuseste sa fie convingatoare si adesea emotionanta. Printul Negru, in interpretarea lui Daniel Badale, este un soi de kamikaze, nebun, fara limite; el reuseste sa isi impresioneze, dar si sa isi sperie tatal. Dupa ce lupta de unul singur impotriva unei armate intregi, printul se lasa patruns de gustul singelui, ca de un drog: „Nu numai Franta, ci si Spania si Turcia si toata lumea sa o cucerim!“, urla el in dementa. Tot „corul“ celor mai bine de 30 de actori este excelent strunit de Caramitru, care nu a mai facut un astfel de rol de la „Hamlet“-ul sau de legenda, realizat tot sub comanda lui Alexandru Tocilescu. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro