Astăzi, în lăcaşurile ortodoxe se săvarşeşte Denia Prohodului Mantuitorului Iisus . Credincioşii asistă la întamplările ce preced răstignirea Fiului lui Dumnezeu pe cruce . Imediat după arestare, în noaptea de joi spre vineri, Iisus a fost adus în casa fostului arhiereu Anna care se bucura de o mare influenţă asupra lui Caiafa - succesorul şi ginerele lui (Ioan 18, 13). Martori mincinoşi au fost plătiţi să-l acuze la judecata sumară făcută de preoţii Anna, Caiafa şi de guvernatorul Pilat, cel care urma să semneze sentinţa. Ucenicii nu credeau că este posibilă o astfel de întamplare. După ce Caiafa L-a acuzat de blasfemie, Pilat L-a trimis la Irod Antipa, pe motiv că este „galilean" (Luca 23,6-7) şi este sub „stăpanirea" lui. De aceea, Iisus a fost dus şi în sala de judecată a regelui Irod, care i-a cerut lui Iisus, în schimbul eliberării, să săvarşească, în prezenţa sa, cateva minuni. Iisus a refuzat acest lucru. Irod şi ostaşii L-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi L-au trimis din nou la Pilat. Biciuit, umilit şi încoronat cu o cunună de spini, cu consimţămantul lui Pilat, Iisus a fost dus la locul de execuţie, numit Căpăţana, unde l-au răstignit între doi talhari. De fapt, tot procesul s-a rezumat la două acuzaţii: Iisus pretindea a fi regele iudeilor (Ioan 18, 33-37) şi Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19,71). Şi crucea sa purta, în semn de insultă, inscripţia: „Acesta este Iisus, regele iudeilor". Au urmat ore în şir de chinuri şi umilinţe. Strigătul lui disperat : „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu de ce M-ai părăsit?", sunt cuvinte pe care evangheliştii Marcu şi Matei le-au redat în limba rostită de Iisus (aramaica), apoi în greceşte. Cand s-au auzit ultimele Sale cuvinte: „Totul s-a sfarşit!", preoţii oficiau în templu. În Vinerea Mare, Biserica este îndoliată. Pretutindeni plutesc evlavia şi speranţa Învierii...