Artistul plastic Mircea Suciu vrea sa socheze cu orice pret, pentru ca a fost la rindul lui socat de evenimentele din decembrie 1989. In mijlocul Galeriei H’Art sint doua manechine reprezentind cuplul dictatorial , in marime naturala, asezate in pozitia de dupa executia din 1989: Elena, cu miinile legate la spate, cu fata in jos si Nicolae, in „pozitia chitarisului“, cum s-a comentat la vernisaj , in genunchi si cu partea de sus a corpului pe spate. Pe perete sint urme de gloante, din urechi, gura si rani le curge un singe rosu strident, hainele sint foarte realiste. Fundalul sonor este greu de inteles, suparator, un fosnet de fond usor agresiv. Sint citeva minute din inregistrarea procesului sotilor Ceausescu date pe ralanti, care se repeta la nesfirsit. Socul ca exorcizare „Ilustrez un moment din istoria recenta pentru ca vreau sa pun oamenii pe ginduri. Nu vreau sa acuz de nimic, cred doar ca trebuie sa ne exorcizam de trecut. Sa ne supraexpunem unei situatii care ne-a frustrat. Niste oameni au fost privati de o judecata OK. O metoda de rahat aplicata de niste politicieni de rahat ca sa nu aflam noi nimic, sa dea un final glorios Revolutiei romane“, spune artistul Mircea Suciu. „Era mai bine daca se oprea la pictura, ca macar acolo este autentic. Cu expozitia asta se vede ca vrea sa socheze cu orice pret“, se aud comentarii in seara vernisajului. „Este adevarat, vreau sa sochez – nu cu orice pret, ci pentru ca si eu am fost socat“, raspunde Suciu. „Sint impresionist. Ma simt in apele mele cind practic genul asta de arta. E metoda mea de a comunica“, completeaza el. Catalizator de frustrari Executia lucrarii a insemnat un proces tehnic foarte elaborat, pentru ca miinile si fetele personajelor au fost modelate in lut, acoperite cu ceara si pictate, parul a fost atasat suvita cu suvita, corpurile apartin unor manechine, iar hainele apartin parintilor artistului. Impactul vizual este intr-adevar extrem de agresiv si reactiile oamenilor prezenti la vernisaj au fost pe masura. „Ma bucur de fiecare data cind ii vad asa. I-as mai vedea murind de o mie de ori. E foarte bine executata lucrarea“, a spus pictorul Dumitru Gorzo. „Mi se pare ca singele este mult prea rosu, Nicu Ceausescu pare mai tinar decit era si are capul cam mare. Eu era sa-l pup de trei ori pe Ceausescu si prima oara am ratat ocazia ca eram ragusit. Mi-ar fi placut sa ramina in viata si sa cistige alegerile in mod democratic. Sint sigur ca l-ar fi invins pe Iliescu in 1996“, a comentat ironic Laurentiu Gheorghe, asistent la Facultatea de Filosofie a Universitatii Bucuresti. „Mi-ar fi placut sa fie invitati Gelu Voican Voiculescu si Iliescu la vernisaj, sa vad ce reactie ar fi avut“, a completat el. „L-as fi omorit eu“ „Cind l-au prins am topait ca un salbatic. L-as fi omorit eu, atunci, pe loc! Cind s-a anuntat ca l-au impuscat am urlat de bucurie si as fi vrut sa fiu acolo! Mi-as fi muiat batista ca un revolutionar francez in singele lui fara nici o retinere . Acum… mi-e rusine si mi-e teama ca s-ar putea sa fie un gest de nereparat la… momentul respectiv“, a scris curatorul si galeristul Dan Popescu. Un batrin care s-a dus mai intii sa-si ia un pahar cu vin pentru a-si face curaj sa vada expozitia, a comentat cu o grimasa de soc: „E bine, taica, sa vedeti si voi ce s-a intimplat. Eu ma bucur cind ii vad asa, voi nu stiti ce e aia canal. Voi stiti din filme si din carti. Daca stiti, dar nu cred“.