Nu trebuie sa asteptam schimbari peste noapte; nu trebuie sa ne mire daca 2007 va atrage cultura si viata culturala spre zona unui nou limbaj de lemn, european, ce-i drept; dar nu trebuie exclusa nici posibilitatea de a accesa fonduri europene, deci de a respira un aer normal. Dan C. Mihailescu, critic literar, se recunoaste un pic eurosceptic, Razvan Tupa, poet si redactor-sef al revistei "Cuvantul", se teme de noua birocratie , iar pentru George Onofrei, redactor-sef al revistei "Suplimentul de cultura", totul depinde de felul in care autoritatile vor intelege sa aplice normele europene. Dan C. Mihailescu: "Nu se va schimba intr-o noapte lumea de aici" Sunt de partea acelei anecdote cu Ceausescu care voia gazon englezesc si a facut tot ce trebuie pentru asta, a pus samanta buna, a udat, dar britanicii i-au spus: "Mai lucrati pamantul asta inca trei sute de ani asa si atunci o sa fie foarte bine". Deci nu se va schimba, ca si dupa 23 august '44, intr-o noapte, lumea de aici. La noi, in mentalitati, mai dureaza 20, 30, 40 de ani. Eu sunt un pic eurosceptic, dar imi dau seama ca nu se putea altfel. Sunt pentru pastrarea identitatii nationale, cu acordarea vocii in simfonia europeana. Razvan Tupa: "Va trece o vreme pana cand proiectele culturale romanesti se vor integra" In mod normal, odata cu integrarea in Uniunea Europeana pentru cei care sunt specializati in cultura se poate vorbi de aparitia unor noi oportunitati de finantare pentru proiectele lor. Asta inseamna mecanisme birocratice noi, domenii ceva mai clar definite pentru oferta de finantare. Cum stim ca proiectele culturale romanesti nu au prea mare treaba cu definirile exacte, imi inchipui ca va trece ceva vreme pana cand se vor "integra". Pe de alta parte, asteptati-va la recuperarea limbajului de lemn comunist cu termeni "europeni". Chiar daca nu stiu daca isi aduce cineva aminte de piesa muzicala lansata de Ministerul Integrarii pentru 9 mai 2006, Radu Pavel Gheo a prins pentru "Suplimentul de Cultura" de acum cateva luni piesa care era ceva cu versuri de genul "Am incredere in tine, aliatul tau voi fi, o lume noua se deschide, soarele ne va zambi, (...) acum venim in casa ta, iti vom aduce dragostea, si nu va trece nici un an, vom fi un stat european". Trezeste amintiri, nu? George Onofrei: "In 2006, industria culturii a adus cele mai mari profituri Uniunii" Ca in orice domeniu, si in cel cultural problema o va reprezenta felul in care autoritatile vor intelege sa aplice normele sau modelele europene. Un studiu recent al Comisiei Europene demonstreaza ca industria culturii a adus in 2006 cele mai mare profituri Uniunii. O veste care ar trebui sa ii bucure, in principiu, pe toti romanii din sectorul creativ. In fapt, incercarile de aliniere la standardele europene au reprezentat esecuri rasunatoare ale administratiei de la noi. Sa luam drept exemplu infiintarea Administratiei Fondului Cultural National (AFCN). Acest fond (la care operatorii culturali pot depune aplicatii - un principiu sanatos!) functioneaza in mai toate statele europene cu un personal numeros si se bucura de fonduri impresionante, insa la noi numara mai putin de 10 angajati si dispune de sume infime. E drept ca AFCN a incurajat cultura vie - dansul, artele vizuale (nu acea cultura vie din ironizatul Apel). Dar a alocat si cate 7 milioane de lei vechi pentru editarea unei volum, in unele cazuri. In mod firesc, marile edituri romanesti au renuntat la sumele castigate prin concurs (probabil si din cauza birocratiei excesive datorate contabililor mosteniti de la Ministerul Culturii). La fel, editorul revistei "Pavilion", care primise cea mai mare finantare la capitolul "publicatii", a anuntat acum o saptamana ca renunta la bani din cauza conditiilor aberante impuse de AFCN. Un alt principiu european - descentralizarea institutiilor de spectacole si administrarea acestora de catre autoritatile locale - s-ar putea traduce printr-un esec de proportii in Romania. Pe langa faptul ca primariile nu vor avea capacitatea de a sustine teatrele sau Operele nationale cu bugete macar identice cu cele oferite de Ministerul Culturii, edilii au tendinta sa confunde cu propria batatura salile de spectacol. La Iasi, faptul ca regizorul Cristian Hadji-Culea a castigat sefia Nationalului (printr-un concurs organizat de MCC) a facut senzatie. Un consilier local a batut chiar obrazul parlamentarilor de Iasi pentru ca au permis unui strain, unui neiesean, sa acceada in respectiva functie! De doua luni, primarul Nichita se chinuie sa-l schimbe pe Benoit Vitse de la sefia singurei institutii culturale iesene (publice!) de care se aude si la Bucuresti - Ateneul Tatarasi. Ce-ar fi daca oameni precum primarul Iasiului ar controla si Nationalul? S-ar juca de dimineata pana seara Chirita!