Un candid incornorat si o eleganta consoarta adulterina. O nevasta timida cu barbat avansat si o neglijenta sotie neglijata plus un sot amant fierbinte – trei cupluri si un singur adulter, plus o groaza de incurcaturi. Umorul britanic versus universalul qui-pro-quo. O reteta de succes: un autor de renume mondial, un regizor cu umor fin si delicatete, un scenograf plin de imaginatie, o echipa de actori talentati. Toate astea au facut ca spectacolul sa ajunga la 100 de reprezentatii si sa fie aplaudat, timp de 5 ani, de aproape 15 000 de spectatori. Soarta unei glume depinde... de urechea care o aude Sigur ca piesa n-are pretentia sa schimbe lumea, nici sa lupte pro sau contra “integrarii” sau “globalizarii”. Se doreste doar ca dupa terminarea spectacolului publicul sa plece acasa cu zambetul pe buze. Zambet, nu hohot, si nici intr-un caz hohot grobian. Si daca se va considera ca e doar o comedioara, atunci sa-l citam pe Shakespeare: “Soarta unei glume nu depinde doar de gura care o rosteste, ci si de urechea care o aude!” Sigur ca noi toti care am facut spectacolul incercam sa rostim bine. Cred ca in primul rand noi am invatat lectia de a rade de noi insine si nu de cel care aluneca pe coaja de banana, risul izbucnind cand nefericitul si-a rupt cel putin coloana vertebrala si nu ne e ruda! Mai e o culoare pe care vreau sa o adaug notiunii pe care eu o am despre comedie. Si anume gratia . Delicatetea. O furtuna care se transforma in taifun e o drama. Un taifun care se petrece intr-un pahar cu apa e gratios. Daca paharul cu apa are picior de cristal e mai amuzant. Daca paharul e de plastic e chiar comic! Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro