În ultimele două decenii, psihologii au observat că bebeluşii de pană în trei ani sunt mult mai violenţi decat cei de altădată. Copiii de grădiniţă manifestă un interes nefiresc pentru activitatea sexuală, iar actele de cruzime comise de copii asupra altor copii s-au înmulţit îngrijorător. Motivul? Televizorul îi "educă" din ce în ce mai prost. De multe ori, adulţii discută îngrijoraţi despre "copiii din ziua de azi", care sunt aşa şi pe dincolo, nu învaţă, nu mănancă ce trebuie, stau numai în casă şi nu se despart decat cu mare greutate de computer sau televizor. Pentru adolescenţii de azi, o destinaţie unde nu există internet este un loc de coşmar, iar cei care nu au acces la "mes" (adică messenger) practic nu au viaţă socială. Cum s-a ajuns aici? Psihologii italieni spun că principalul vinovat este televizorul şi într-o mai mică măsură părinţii, pentru că i-au abandonat de prea multe ori în faţa micului ecran atunci cand erau mai mici de cinci-şase ani. Bebeluşii se adaptează Prinşi de o viaţă mai trepidantă decat în urmă cu 50 de ani, părinţii ultimelor două decenii au apelat de multe ori la televizor pentru a "supraveghea" copiii, măcar în perioada cand mama făcea mancare sau călca rufe. Şi atunci, copilul mic, care nu putea să "fugă" din faţa unui program care îl enerva, a fost nevoit să se adapteze şi să înveţe să tolereze orice. Aşa a devenit mai puţin sensibil la ce spun sau fac alţi oameni. Apoi a văzut că oamenii mari se bat şi se sărută, iar vocea aceea puternică i-a spus că ceea ce vede este un minunat film, care nu trebuie să fie pierdut. Şi de aici bebeluşul a învăţat că bătaia şi agresiunile, precum şi gesturile cu conotaţii sexuale sunt gesturi fireşti, adeseori apreciate de ceilalţi oameni. Pare prea mult? Nu este, ne asigură specialiştii. Pentru că bebeluşii sunt programaţi să se adapteze cu uşurinţă la orice. Copiii învaţă prin imitaţie Copilul mic, de pană în cinci-şase ani, are o capacitate uluitoare de a imita şi de a "absorbi" nu doar limbajul, dar şi gesturile şi atitudinile celor din jur. Dacă este lăsat în faţa televizorului mai mult de două ore pe zi, mintea lui necoaptă deduce de aici că acesta este mediul "firesc" în care trăiesc oamenii, în timp ce plimbările în parc sau joaca împreună cu alţi copii sunt doar excepţii de la regulă. Pentru un bebeluş, privitul la televizor nu este o distracţie inofensivă, cum este - de pildă - pentru un pensionar. Filmele, reclamele şi desenele animate alcătuiesc "mediul de viaţă" la care copilul trebuie să se adapteze şi micuţul va face tot ce poate ca să vorbească, să se mişte sau să gandească precum cei de dincolo de ecran. Iar ceea ce văd... Dacă programele de televiziune ar cuprinde, măcar dimineaţa, emisiuni educative, fără reclame, cu filme documentare sau ecranizări după marea literatură pentru copii, poate că în tot răul ar fi şi un bine: copilul şi-ar face măcar o cultură generală solidă. Dar lecţiile de limbi străine au fost desfiinţate, desenele animate sunt traduse şi copiii nu mai învaţă nici măcar "engleza de CartoonNetwork", ca în urmă cu 15 ani. În schimb, văd sute de reclame, filme violente, tot felul de emisiuni stupide şi chiar filme cu scene explicite de sex. Credem că nimeni nu şi-a închipuit că un copil de cinci ani va închide televizorul atunci cand pe ecran apare semnul AP ( acord parental )! Ca atare, copiii devin din ce în ce mai "ciudaţi", pe măsură ce "părintele" lor televizorul le prezintă o lume din ce în ce mai degradată.