Raluca Stroescu a murit la 31 de ani cu doua dosare de audit in brate. Facea parte din cea mai buna generatie la care putea spera Romania: generatia tinerilor educati, care vor sa se realizeze prin munca. O adevarata minune intr-o tara in care, ani de zile, succesul a insemnat 99 la suta furt. De aceea, fara sa mai pomenim de tragedie, multinationala Ernst&Young a facut un mare deserviciu tarii in care activeaza. Si nu este singura care face asta. Raluca Stroescu a devenit un caz pentru ca in Romania trebuie sa moara cineva pentru ca problemele sa fie luate in seama.Imediat dupa aceea, insa, au inceput sa curga povesti de groaza din alte si alte Ernst&Young-uri care baga oamenii la consumabile . Marturiile sunt socante: un manager a fost pus sa munceasca pana a facut infarct la 37 de ani, altul facea pauze cat sa se resusciteze la Urgenta. Anul trecut, chiar la E&Y, o tanara a murit pe drumul de la birou spre casa, pentru ca a adormit pur si simplu in timp ce conducea masina. Cazul n-a facut valva; s-a pus la accidente de circulatie. De data aceasta, insa, e mai greu sa explici cum de mai poti sa biciuiesti un angajat care se ofileste sub ochii tai. Ce s-a intamplat cu Raluca Stroescu a povestit cel mai bine portarul blocului in care locuia: el venea la munca la sapte jumate - ea plecase deja la birou; el pleca la opt seara - ea nu se intorsese. Din cazul Raluca Stroescu se trage o concluzie simpla: intr-o firma nenorocita - muncesti pe nimic; intr-o firma care te plateste bine - te ingroapa cu laptopul pe piept. De aici si pana la cataclismul moral din anii '90 nu mai e mare lucru.