Cinematografiei romanesti i-au trebuit 16 ani pentru a da filme oneste despre revolutia din ‘89: "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii", "A fost sau n-a fost" si "Hartia va fi albastra", toate regizate de regizorii noului val, au reusit sa faca din comunismul romanesc o tema de succes. Nici in literatura lucrurile nu s-au miscat mai repede. Dupa cateva carti memorialistice colective, abia acum sunt semne ca vom avea si fictiune " title="fictiune">fictiune . Daca n-ati citit nimic din literatura noului val, Dan Lungu este un autor cu care merita sa incepeti. Traducerea de acum doi ani a romanului sau "Raiul gainilor" a avut succes pe piata franceza, astfel ca editorii i-au mai cerut o carte. si cu ce le-ar fi putut atrage atentia strainilor mai bine decat cu povestea plina de detalii picante si situatii bizare, deopotriva banala, dar si fascinanta, vesela, dar si absurda, a unei familii obisnuite din anii comunismului care (mai mult se face ca) munceste in fabrica, sta la cozi pentru a cumpara mancare, isi doreste cu disperare o butelie si spune bancuri cu Ceausescu?! Scris simplu, sub forma confesiunii Emiliei Apostoae, fosta muncitoare intr-un atelier de confectii mecanice, "Sunt o baba comunista!" este un roman normal, cu oameni normali dintr-o epoca anormala. O epoca si o lume, care, privite retrospectiv cu ochiul talentatului prozator, se arata pline de umor, de amaraciune, dar si de derizoriu. Precum nebunia pregatirii unei vizite de lucru a Carmaciului intr-o amarata fabrica sau precum personajul nea Mitu, care atunci spunea cele mai demente bancuri cu Ceausescu, iar dupa Revolutie se afla ca ar fi fost informator... "Sint o baba comunista!" nu este un roman doar despre viata in comunism (desi detaliile si atmosfera – astazi uitate – sunt suficiente si autentic surprinse), ci si despre dezamagirea si nostalgia de dupa a oamenilor comuni rataciti in tranzitie. Astfel ca, la finalul lecturii, nu veti sti care sentiment va domina: revolta pentru tineretea traita in lipsuri si umilinte sau nostalgia dupa tineretea pur si simplu traita in comunism?! Iar acesta este si marele pariu al cartii! Desi este vorba despre povestea dragostei dintre o femeie maritata si o adolescenta, Junichiro Tanizaki – unul dintre cei mai importanti scriitori moderni japonezi – scrie un roman curat si decent (poate mult prea cuminte), cu numeroase rasturnari de situatie; un fel de telenovela confesiva cu doua lesbiene japoneze si iubitii lor. Vi-l recomand nu pentru calitatile literare ale scriiturii (mediocre) sau pentru fascinatia erotismului oriental (banal), dar pentru melodrama lesbiana si umorul involuntar. Junichiro Tanizaki – "Labirintul destinului", traducere din japoneza de Roman Pasca, Colectia "Eroscop", Editura Trei, 2007, 27,90 lei Jens Christian Grondahl – "Liniste in octombrie", traducere din daneza de Gabriela Sauciuc, Colectia "Cartea de recitire", Editura Niculescu , 2007, 19,99 lei Cand ati citit ultima oara un scriitor daneza Jens Christian Grondahl este unul dintre cei mai buni, iar daca aveti pofta de un roman de dragoste, "Liniste in octombrie" este povestea unui barbat parasit care incearca sa se impace cu destinul rememorand pas cu pas trecutul plin de hazard al iubirii. Scris cu rafinament, acest roman al detaliilor si senzatiilor este o lectura destul de melancolica si de meditativa pentru o dupa-amiaza petrecuta in casa. Yukio Mishima – Calea Samuraiului astazi, traducere din engleza de Iuliu Ratiu, Editura Humanitas, 2007, 15,30 lei Yukio Mishima a scris acest eseu despre Hagakure, clasicul cod de etica si conduita al samurailor, cu trei ani inainte de a se sinucide. Dupa moartea lui, eseul a devenit un best-seller in Japonia, toata lumea incercand – in zadar, se pare – sa gaseasca in aceasta interpretare motivatia dramaticului gest. Recomand acest eseu (lipsit totusi de stralucirea literaturii sale) fanilor lui Mishima si ai epopeilor lui Eiji Yoshikawa, celor carora le plac filmele lui Akira Kurosawa si Takeshi Kitano , precum si celor fascinati de cultura japoneza, in general.