Una din aceste complicatii este infectia in focarul fracturii. Si asta este o incurcatura destul de mare, fiindca infectiile in os se vindeca greu. Cauza este ca in os fluxul de sange e limitat, osul nu este strabatut de o intinsa retea vasculara, asa ca antibioticul, oricat de mare ar fi concentratia lui, nu ajunge la osul fracturat, fiindca nu prea circula prea mult sange prin os. Debitul mic de sange prin oase mai aduce un dezavantaj, si anume ca nu actioneaza destul de viguros nici apararea imunitara. Pericolul de infectie al unei fracturi apare mai evident la fracturile deschise si la fracturile consolidate cu piese metalice. Metalul este si el un corp strain si organismul il respinge, cu atat mai mult, cu cat el este asediat si de microbi. Tocmai de aceea este bine ca la fracturile infectate sa nu se monteze piese de consolidare metalice. PSEUDOARTROZA Un alt necaz aparut in urma fracturilor poarta numele de pseudoartroza. In mijlocul osului fracturat, acolo unde s-a produs ruptura , nu se depune corect o noua masa osoasa, ci apare un tesut neintarit de genul cartilaj, astfel ca ruptura in os devine un fel de articulatie pe care omul nu se poate baza fiindca acolo osul se stramba. O alta complicatie a fracturilor este determinata chiar de un act medical de slaba calitate. Daca marginile osului rupt sunt fixate imprecis apar micromiscari ale oaselor atunci cand ele nu sunt prinse ferm de suruburi si placute. Uneori se largeste gaura surubului sapata in os si consolidrea osoasa nu e normala. De vina este si o anume stofa proasta a osului rupt. NU UMBLATI LA GHIPS Daca fractura a fost bine fixata, daca alinierea marginilor osului rupt s-a facut corespunzator, daca aparatul ghipsat e bine montat dispar in primul rand durerile si dupa cateva ore dispar si edemele, adica apa adunata in tesuturi , asa ca se dezumfla membrul fracturat. Desi ghipsul este greu de suportat, pacientul nu trebuie sa si-l scoata singur, numai ortopedul hotarasete cand se elimina ghipsul si el executa indepartarea lui.