Comentariu: Bomba financiara, mai tare decit bomba nucleara

Iranul nu mai e aliniat pe Axa Raului, ci a fost avansat inamicul public nr. 1. Un atac militar american/israelian a ramas un „bau-bau“ psihologic, dar gherila financiara este o strategie care chiar functioneaza. Nu e clar daca Washingtonul a „gindit“ hartuirea financiara a Iranului ca noua si unica strategie ori ca garnitura/ preambul pentru clasica scoatere a pistolului de cowboy ceva mai tirziu, dupa ce inamicul a fost slabit. Oricum ar fi, pare sa functioneze. Moral sau nu, SUA ofera companiilor internationale o alegere, pe care unii ar numi-o santaj: ori faceti afaceri cu noi, ori cu Iranul. Asa au ajuns japonezii, de exemplu, sa renunte sa se mai implice in exploatarea cimpului petrolifer recent descoperit la Azadeghan. Astfel, iranienii sint loviti unde ii doare mai tare: in petrol, singura sursa serioasa de venituri. Spaima „iranienii taie teava!“ nu e justificata, intrucit ei au nevoie ca petrolul sa curga la fel de mult cit au beneficiarii. Deja efectele se vad la Teheran, unde voci importante cer o atenuare a discursului bataios care l-a facut celebru pe presedintele Ahmadinejad. Populistul presedinte si-a taiat singur craca de sub picioare , luind din banii pentru investitii in exploatarea petrolului si trimitindu-i la asigurari sociale si la miscari siite din Orient. Cum investitorii nu se mai inghesuie, iar imprumuturile de afara pentru exploatarea petrolului se izbesc de bratul Americii, Iranul nu are alta solutie decit sa revina la masa negocierilor privind controversatul sau program nuclear . Asta nu inseamna ca Teheranul se poate transforma brusc in mielusel. Este inca, poate, cea mai influenta tara din Orientul Mijlociu, cu ancore in organizatii precum Hezbollah si Hamas, care pot fi activate de la distanta. Ca sa nu mai vorbim despre toti liderii siiti irakieni indatorati Iranului pentru ca i-a adapostit de Saddam. Doar ca de unde pina acum Iranul avea toti asii in mineca, po-zitiile incep sa se egaleze. Da, e adevarat ca Teheranul are sanctiuni de peste 25 de ani si pina acum nu au functionat, dar situatia s-a schimbat. Zeci de ani de dependenta de petrol isi spun cuvintul. Iranul nu are, din cauza sanctiunilor mai vechi, alta industrie de luat in seama. De fapt, pe cit de santajabila e comunitatea internationala implicata in Orient, pe atit de santajabil este si Iranul. Momentul e propice, pentru ca se suprapune luptei pentru putere din interior. Liderul suprem religios este foarte bolnav si a venit momentul numirii unui succesor. Daca functia ar fi ocupata de Rafsanjani, fost pre-sedinte si considerat cel mai bogat om din Iran, negocierile vor fi mai usoare. Rafsanjani este un om de afaceri, care nu se incurca de ideologii cind vine vorba despre bani.