Cunoscuta si apreciata din cele mai vechi timpuri pentru numeroasele sale efecte de revigorare asupra organismului, ciubotica-cucului trebuie sa faca parte din farmacia fiecarei familii. In diferite zone ale tarii (poieni, liziere ale padurilor, pe poteci de munte, amestecata prin tufisuri) intalnim planta, cunoscuta sub diferite denumiri, printre care cizma-cucului, urechea-ursului sau anglicel. De secole, in popor se spune ca „cine vrea sa scape de nervi si neliniste sa manance ciubotica-cucului." Planta are un efect puternic antioxidant. Florile si frunzele sunt bogate in saruri minerale (potasiu, calciu, sodiu), vitamine (C si betacaroten) si ajuta la intarirea sistemului imunitar . In plus, aportul altor substante valoroase, saponozidele, fluidizeaza secretiile bronsice. De aceea, ciubotica-cucului si-a capatat renumele de salvator al bolnavilor cu afectiuni pulmonare, insomnii , boli cardiace , artrita si guta. Tinerele mame care alapteaza pot sa-si sporeasca doza zilnica de lapte band doua-trei ceaiuri pe zi. Desigur, specialistul este cel care decide cat timp poate sa dureze tratamentul. De asemenea, o terapie cu infuzie, timp de doua-trei saptamani, alunga migrenele si efectele racelilor. Reteta de preparare Pentru infuzie folosim 3 g (o lingurita rasa) de planta pe care o fierbem timp de trei minute. Zilnic se beau trei cani de ceai caldut. In cazurile grave de tuberculoza , bolnavul apeleaza la ajutorul sucului obtinut din florile tocate foarte marunt sau trecute prin mixer. Acestea se amesteca cu miere poliflora, ceai si polen, cate doua lingurite la cana. Ceaiul este contraindicat persoanelor alergice la aspirina, femeilor gravide si celor care urmeaza terapii cu anticoagulante.