Un sfat pentru un elev de clasa a 12-a , vă rog! Este ora 00:30 cand scriu acest mesaj şi deşi maine am probă de bac nu are nici un sens să mă culc devreme pentru că pot să mă duc şi beat la probă şi tot voi lua o notă mare. Mi se pare absolut sinistru că la nici o probă de bac nu am avut nici cea mai mică emoţie, adevărat că eram şi destul de bine pregătit însă nu ar fi fost de ajuns. La fiecare probă este o fraudă, o marlănie generală, un furt pe faţă care mă şochează nu atata prin amploare, cat prin modul în care te învăluie şi te poartă fără să ai ce să faci. La urma urmei bacu’ nu are prea mare importanţă pe la facultăţile de stat şi sunt totuşi... colegii mei, aşa că de ce să nu îi ajut, nu? Auzeam de la generaţiile trecute: da bah ne-au adus partea 1 să luăm şi noi 5 şi în rest ne-am descurcat. Acum nu se mai face aşa... Se aduc rezolvările la absolut toate părţile... Să ia toţi 10, să fie toţi fericiţi (nu mai au nevoie nici măcar de ajutorul meu, care mai îmi dădea cat de cat sentimentul că am făcut ceva bun). Pe langă lipsa de emoţie dinaintea probelor mă deranjează şi golul, sentimentul că nu am realizat nimic de după fiecare probă. Sunt întrebat acasă: Ce ai făcut mamă? Zic: Bine. Da’ ăilalţi ce au făcut. Păi, la fel de bine. Sigur o să iau 10. Da’ cu ce sunt mai presus de tipu’ care nu deosebeşte un cerc de un pătrat, care nu ştie să lege 2 cuvinte şi care este considerat printre cei mai cool tipi din liceu, care de altfel va lua cam aceeaşi notă ca şi mine. De fiecare dată cand îl vedeam pierzand vremea, ascultand manele pe telefonul său mobil de ultimă generaţie şi fără credit, îl priveam superior şi îmi spuneam: Vai de capul lui, d-abia dacă ia bacu’ şi pe urmă se alege prafu’ de el... vreun vanzător sau vreun şofer de papuc, ceva. Dar iată că nu-i aşa. Cum pot să mă mandresc cu nota mea pentru care am muncit, cand a lui e la fel de mare? Zic: Lasă, că io intru la facultate de stat şi mă duce capu’ pă urmă, îmi găsesc serviciu bun şi tot o să mă uit de sus la el. OARE?? Va fi oare aşa?? Încep să mă îndoiesc, pentru că am conştientizat că sunt în minoritate , că sunt printre cei 2% care nu trimite mai departe mesajul cu adresa ziaristei de la Gandul. Mă simt inutil, fără putere, mi-am pierdut sentimentul de unicitate, mă simt la acelaşi nivel cu toţi. CE POT EU SĂ FAC?? La cine să apelez: la director (care a strans banii de protocol), la profesori (care ne-au trimis rezolvările la subiecte), la minister (care pare ceva atat de departe şi de neputincios, e ca şi cum aş striga sub apă)? Să plec în străinătate? Aş aprecia un sfat. Cu respect, Vlad, elev în clasa a 12-a scrisoare catre fiul meu de amaliadascalu(05-07-2006 08:42) elevii de azi sunt ceea ce ii invatam noi.sunt profesoara de limba romana de doi ani si ceea ce am vazut in acest interval m-a dezamagit complet.copiii sunt interesati doar de lucrurile care se pot obtine usor,cu un efort minim.nu reusesc sa le “inoculez” dorinta de a afla mai multe, de a lupta corect pentru ceea ce-si doresc.ne-am obisnuit sa dam vina pe sistem,dar uitam ca sistemul suntem chiar noi si doar de noi depinde schimbarea lui.pentru a-i invata pe elevi sa invete trebuie,mai intai,sa ne invatam pe noi sa invatam.mai avem mult drum de parcurs pana atunci.dar daca exista vointa toate se pot rezolva.ne ramane doar sa speram ca vom reusi sa ne facem singuri o lume mai buna,fara sa dam vina pe altii,asa cum ne-am obisnuit. lipsa de responsabilitate de alina(05-07-2006 01:29) E inca de mirare ca nimeni nu se gandeste sa spuna in ce masura ce se intampla cu examenele noastre nationale e o vina impartasita: si parinti, si copii, si dascali. Am luat si eu un bac in 1992, si nu am trisat. Am predat mai pe urma pentru sase ani la acelasi liceu pe care l-am terminat, liceu bun din Iasi. Si acolo mi s-a cam desavarsit ucenicia amaraciunii: unii profesori sunt adevarate lichele, unii elevi cel putin tot atata, insa e absurd sa arunci in carca unui singur factor intreaga responsabilitate. Si apoi acest fenomen a evoluat de-a lungul vremii. Felicitari d-nei Vergu pentru integritatea cu care isi face meseria, si pentru perseveranta. Sunt lucruri inca rare in Romania... Si ca un PS, de aceea am parasit Romania, sa scap de sentimentul ca fostii profesori, actualii colegi, te trateaza ca pe un negustor... orice nota are pret... drama intelectualului de Un profesor(04-07-2006 22:39) Azi am corectat teze la limba romana, la un centru de evaluare dintr-un mare oras. Pentru prima data in cei 12 ani de cand sunt profesor, am avut un acut sentiment al penibilului.De cate ori am corectat oare teze ale elevilor care stiau subiectele .?In naivitatea mea, credeam ca secretul acestor subiecte de examen este inviolabil.Ma simt atat de ridicol gandindu-ma ca le vorbesc elevilor mei despre cinste, corectitudine ,onoare, egalitatea sanselor iar ei ma cred ,,un intelectual inadaptat” in societatea in care traim. capacitate si bac de ioana(05-07-2006 08:39) Sunt o eleva! Sunt mandra ca ma numesc elev pentru ca am invatat, Nu stiu daca cei ce fura sau cumpara raspunsuri se pot mandri si in nici un caz nu se mai pot numi elevi. Am bacul. Ma gandesc ca am invatat 12 ani doar pt a lua o nota mai mai mica decat unul care nu a invatat deloc. Parintii dau bani profesorilor pt ca odraslele lor sa aiba rezultate bune iar profesorii accepta. Si uite asa eu fac nopti albe invatand, si cand se vor afisa rezultatele voi vedea ca not mea este aceeasi sau chiar mai mica decat a colegului care o citit aseara o foaie cu raspunsurile.Sora mea a dat capacitatea. Diriginta ei le-a IMPUS elevilor sa dea bani pt proocol. Protocolul insemnand suc, ziare prajituri si cafea pentru comisie, iar aceastia la randul lor i-au lasat pe elevi sa copieze. Asa este d-le CTP de Mircea(05-07-2006 01:01) Am dat si eu bac-ul in 2003 si am si copiat la una dintre materii pentru ca s-a putut si am vrut “sanse egale” si mai fac asta si la facultate uneori. Dar NICIODATA nu am fost mandru de ce fac si nici nu m-am gandit ca ASA trebuie sa stea lucrurile, ca asta ar fi normalitatea. NICIODATA nu i-am admirat pe “descurcareti” pentru ca ei raman intotdeauna ignorantii perdanti ai examenelor chiar daca le trec si, mai devreme sau mai tarziu, se vede cine a furat sau nu. Problema nu o mai reprezinta intr-adevar de mult securistii lipsiti de creier si de scrupule care ne conduc ci analfabetii care vin dupa ei si care le stiu ei, nu-i asa, pe toate mai bine. bac de kkb(04-07-2006 21:36) E jale, e nenorocire, pentru viitorul copiilor nostri. Este si vina noastra , ca nu mai exista un idol intelectual; personajul de caracterizat “intelectualul” din romane nu are identitate astazi. Azi un intelectual este huiduit, batjocorit, este prostul care invata ani si ani pentru a deveni ceva, cineva, chiar fara vreun interes material. Ceva ar trebui sa facem si noi, parintii adormiti ( - unii -); si ce fac cei de la guvernare? Dau numai exemple negative; nu numai negative, mai rau false!