Dupa „Best of AstraFilm Festival“, selectia unora dintre cele mai bune documentare prezentate la editia de anul trecut a Festivalului de film documentar si antropologie vizuala de la Sibiu, Muzeul Taranului Roman aduce la Bucuresti o noua doza de filme din cadrul festivalului. Programul Cinemateca AstraFilm la Clubul Taranului , care a debutat la inceputul acestei luni, consta in proiectii de documentare si mostre de antropologie vizuala, organizate in fiecare miercuri din luna august. Miine, pe afisul Cinematecii vor fi „Ultima nationala de fotbal a Iugoslaviei“ si „La drum“, care vor fi proiectate incepind cu ora 20.00. Primul dintre acestea, regizat de Vuk Janic, care, desi s-a nascut la Sarajevo, traieste in Olanda, propune o radiografiere a fotbalului. Insa dintr-o perspectiva oarecum atipica: plecind de la analiza a ceea ce a insemnat echipa nationala a Iugoslaviei in anii ’80 si de la traiectoriile citorva dintre jucatorii-cheie ai acelui moment, Janic ajunge sa chestioneze relatia dintre fotbal, politica si mutatiile sociale. Un film realizat in anul 2000 despre terenul de fotbal vazut ca teren de confruntare: etnica, politica, ideologica. In afara de substratul polemic si analitic, povestile de viata ale fotbalistilor sint un alt punct forte al acestui documentar, dat fiind ca regizorul urmareste drumul de la triumful alaturi de echipa nationala pina la conflictele nascute din noua configuratie a fostei Iugoslavii. Cel de-al doilea film din aceasta saptamina, „La drum“, a fost realizat in 1997 de catre regizorul Dumitru Budrala , directorul AstraFilm Sibiu. Este documentarea unui drum si, totodata, reconstituirea unei crime. Desi nucleul intrigii este o crima din 1997, cind un cioban plecat alaturi de turma sa in traditionala calatorie a transhumantei a fost ucis si apoi jefuit, filmul urmareste implicatiile mai largi ale fenomenului transhumantei. Intimplarile ciobanilor din sudul Transilvaniei, dificultatile cu care acestia se confrunta, de la intemperiile naturii pina la conflictele „de breasla“, sint dublate de o punere in lumina a unuia dintre cele mai importante aspecte din viata comunitatii din care fac parte acestia. Urmatoarele filme ce vor fi prezentate la Cinemateca de la Clubul Taranului vor fi „Baietii Shinjuku“, o productie britanica din 1997, regizata de Kim Longinotto, apoi „Nevestele lui Haj-Abbas“, un film iranian din 2001, in regia lui Jano Williams, ultima pelicula din cadrul acestui program fiind „Rapirea mireselor“, o coproductie ceho-canadiana din 2004. Daca „Baietii Shinjuku“ trage cu ochiul intr-un club din Tokyo, unde se afla asa-numitele „onnabe“, femei care au decis sa se comporte ca si cind ar fi barbati, si analizeaza interactiunea dintre aceasta subcultura si lumea exterioara, „Nevestele lui Haj-Abbas“ arunca o privire asupra bigamiei. Un film despre relatia dintre cele doua vaduve ale lui Haj-Abbas si dinamica familiala, cu multe situatii comice sau, dimpotriva, cu tenta dramatica. Ultimul film de la Cinemateca AstraFilm ilustreaza una dintre traditiile din Kirgizstan : rapirea miresei. Documentarea filmului pune la dispozitie o multime de exemple, din care reies tipologia acestui obicei si implicatiile sale: tinerii kirghizi din zona rurala pun ochii pe o fata pe care o vor de nevasta si o rapesc, ducind-o in casa parinteasca , unde femeile din familie au datoria de a le convinge pe fete sa se marite, chiar cu forta. Barbarismul acestui obicei nu ramine intotdeauna lipsit de urmari, dupa cum o demonstreaza si filmul: una dintre povestile din documentar este cea a fetei care se sinucide, nemairezistind presiunilor familiei care o rapise. De altfel, documentarul realizat de Petr Lom a stirnit aprinse controverse etice in Kirgizstan, din moment ce au fost filmate rapiri adevarate, in conditiile in care obiceiul a fost scos in afara legii.