Cine n-a auzit de tinutul Vrancei… de cei 7 munti care vin de la numele celor 7 feciori ai babei Vrancioaia, de orasul Focsani, ”orasul Unirii”, de Odobesti, Panciu si Jaristea, locurile preferate ale lui Bachus sau de mausoleul eroilor de la Marasesti? Probabil ca multi stiu despre toate, insa Vrancea are si alte locuri impresionante mai putin cunoscute. Unul dintre acestea este Rezervatia Naturala Cheile Tisitei. Drumul pana la chei Pentru a ajunge aici, poti pleca din Focsani cu masina inspre Tulnici. Privelistea e incantatoare, drumul e serpuitor, de o parte si de alta a soselei dai de paduri de brazi, paltini si artari. Dupa o ora de mers pe serpentine, ajungi in Tulnici, satul inconjurat de conifere, unde aerul respirat e numai bun pentru plamanii turistului. La cativa kilometri departare se afla Lepsa, binecunoscuta zona de vile din Vrancea. Pana la Cheiele Tisitei sunt aproximativ 5 kilometri. Se poate mege cu masina pana la intrarea in rezervatie. De aici trebuie sa-ti iei rucsacul in spinare si sa te pregatesti de un lung mers pe jos prin inima muntilor Vrancei. Intri pe o poarta mare asemanatoare cu cea a unei vechi cetati si…pornesti in descoperirea salbaticiei. Mergi pe un drum forestier care parca urmareste cursul raului Tisita, raul care te va insoti pe tot parcursul drumetiei. Frumuseti salbatice Deseori drumul se ingusteaza si te trezesti foarte aproape de apa, cu un perete de piatra de o parte care parca se pravaleste peste tine. Totul e sa stii sa admiri frumusetile salbatice la care omul nu a contribuit. Cu cat inaintezi, observi din ce in ce mai multe tipuri de plante si arbori si-ti dai seama ca aerul este din ce in ce mai tare. Nu e nici un zgomot, doar curgerea lina a apei si, poate, soaptele frunzelor in bataia vantului. Drumul te conduce printre dealurile abrubte si, la un moment dat, intri intr-un prim sector de chei. Este cel mai lung, alcatuit din pereti mari de gresii. Apa curge repede peste bolovanii prabusiti. De partea cealalta a cheilor se afla Cantonul Silvic Tisaru, cam la 4 kilometri de vale. Aici sus, cu ceva noroc , pot fi intalnite caprele negre, zveltele animale ocrotite prin lege. La o cotitura vezi ca partenerul de drum, raul, se uneste cu altul. Este vorba de Tisita mica. De aici incepi sa mergi pe Valea Tisitei Mici pana ajungi la un alt sector de chei. Inaintand, dai de un pod construit peste apa care trece zgomotoasa spre vale. Iti continui drumetia printre bolovani si copaci prabusiti si dupa cateva coturi se iveste un tunel de 180 de metri. Este intunecat, trebuie sa ai lanterna si incaltari rezistente. In interior se gasesc multe bucati de stanca ascutite. Ici- colo curge apa din pareti, este frig ca intr-un beci. Linistea din final Dupa ce treci de acest tunel, ajungi pe Valea Tisitei Mari. Privelistea e la fel de spectaculoasa, cu stanci colturoase, copaci inalti si pietre pravalite. Explorezi cat se poate, ajungand la ultimul sector de chei. De aici lucrurile se schimba, natura devine mai blanda si mai pasnica, mai pritenoasa. Ajungi intr-o poiana cu multe flori de camp care este strajuita de un deal. Mai sus este o stana. Locul bun pentru un moment de odihna. Aici se termina si drumetia. Se incheie, astfel, un minunat excurs in una dintre cele mai surprinzatoare zone ale Vrancei.