Traditia spune ca atunci cand un om este in mormantat si afara ploua, a plecat pe lumea cealalta cu regrete. Asa s-a intamplat si duminica, la ceremonia funerara, desfasurata la Cimitirul Bellu din Capitala. Laurei Stoica si lui Cristian Margescu le-a parut rau ca au plecat dintre noi. Cerul a plans la inmormantarea artistilor si a ingerasului nenascut. O multime de oameni indurerati au venit sa-i conduca pe artisti pe ultimul drum .

Aleile cimitirului au fost neincapatoare pentru oamenii veniti sa-si ia "Adio de la artista. Inca de la primele ore ale diminetii, cei care au ascultat macar o data in viata "Un actor grabit, una dintre piesele de referinta ale Laurei Stoica, au sosit incarcati de flori si jucarii de plus pentru copilul nenascut, intr-un ultim omagiu.

De cand au fost depuse trupurile neinsufletite ale celor doi, muzica Laurei Stoica a sunat incontinuu pana cand pamantul i-a primit. Slujba a inceput la ora 13.00. Un sobor de preoti a cantat, impreuna cu multimea adunata in Capela, "Vesnica Pomenire". Unul dintre slujitorii Domnului si-a manifestat speranta ca Laura Stoica va ramane in mintea si inimile celor care au placut-o prin melodiile ei. "Nu ar fi corect ca doar piesa «Un actor grabit» sa ne aminteasca de Laura, desi valoarea melodiei lui Bogdan Cristinoiu este incontestabila", a apreciat el. In plus, el a insistat ca muzica Laurei Stoica "sa ramana asa cum a cantat-o ea", manifestandu-si dorinta ca melodiile ei sa nu fie remixate.


«Ramane vie in inimile noastre»

La sfarsitul slujbei, apropiatii celor doi artisti au tinut un discurs prin care isi exprimau regretul ca au plecat atat de devreme dintre noi. Colegii de breasla ai vedetei si-au exprimat dorinta sa nu se vobeasca despre Laura la trecut pentru ca ea este inca vie in inimile lor. "Vocea muzicii moderne e mult mai saraca. Toti am cunoscut-o, am iubit-o", a spus Titus Andrei despre cea disparuta. "Noi inca nu realizam ce pierdere am suferit", a mai spus el. Urmatorul vorbitor, Adrian Daminescu , a elogiat si el memoria Laurei Stoica, iar in incheierea scurtului sau cuvant i-a rugat pe cei prezenti sa ii aplaude pentru o ultima data pe cei doi. Asa cum Laura Stoica obisnuia sa spuna, aplauzele sunt cea mai de pret recompensa pentru un artist. (continuarea in Gardianul )