O ştire preluată de agenţiile romaneşti de presă care citează o cercetare publicată în Plastic and Reconstructive Surgery ne aduce din nou în atenţie problema celulitei. Se demonstrează că regimul de slăbire o face şi mai vizibilă. Ca şi în problema vergeturilor, în mod paradoxal, pierderea în greutate nu ameliorează situaţia, ci, dimpotrivă, o pune şi mai mult în evidenţă. Explicaţia este simplă şi ţine de anatomie: aspectul de celulită este dat de pereţii fibroşi care separă grupurile de celule adipoase şi se prind perpendicular sub derm, la femeie. La bărbat, la care pereţii despărţitori se prind oblic sub piele, aspectul de celulită nu apare niciodată. De aici şi ideea că celulita este o caracteristică de sex influenţată de hormonii feminini. Celulita apare de la varsta pubertăţii şi se accentuează după administrarea de anticoncepţionale sau după sarcină. De-a lungul timpului s-a presupus că celulita este corelată cu îngrăşarea, şi generaţii de femei au făcut cure repetate de slăbire pentru a scăpa de inesteticul relief al pielii. Cu toate acestea, orice modificare de volum a pachetului adipos de sub piele, atat în plus, cat şi în minus, produce inevitabil accentuarea aspectului "de coajă de portocală". Cu atat mai mult cu cat suprafaţa cutanată este mai subţire şi implicit mai puţin elastic ă. Deoarece pereţii care despart grupurile de celule de grăsime sunt fibroşi şi prea puţin extensibili, ei vor tracţiona inegal pielea atunci cand parte dintre adipocite se măresc în volum şi întind la maxim suprafaţa cutanată. Dacă, dimpotrivă, celulele adipoase îşi micşorează calibrul, rezultatul este prăbuşirea pe alocuri a suportului tegumentar. "Coaja de portocală" - întalnită la 85 la sută din femei Studiul american subliniază faptul că femeile grase care îşi menţin greutatea arată mai bine din punctul de vedere al celulitei decat cele slabe care s-au îngrăşat puţin şi apoi slăbesc. Scăderea bruscă şi masivă prin metode agresive, ca megalipoaspiraţia sau bypass -ul gastric, adică operaţia care micşorează stomacul şi scoate din circulaţie o parte de intestinul subţire, duce la accentuarea aspectului de celulită deoarece pielea nu este suficient de elastică să-şi revină la fel de rapid. Pierderea de greutate nu elimină complet aspecul capitonat al pielii. Dacă înţelegem această realitate, realizăm că multe tratamente folosite în prezent nu sunt decat terapie ocupaţională. Studiul sugerează faptul că femeile ar trebui să înveţe să se obişnuiască cu aspectul de "coajă de portocală", deoarece este o trăsătură anatomică pe care o au 85% din femei. Paniculita, cunoscută de publicul larg sub numele de celulită, se dezvoltă pe abdomen, coapse şi fese şi este localizată în ţesutul fibros care face legătura între piele şi muşchi. Echilibrul dintre elasticitatea tegumentară şi volumul de grăsime acoperit, precum şi tonusul fibrei musculare de dedesubt sunt cheia unui aspect estetic de invidiat, dar, din păcate, este dictat de moştenirea genetică. Unde de şoc anticelulită Terapia viitorului are în vedere creşterea fermităţii cutanate şi a septelor dintre celulele adipoase, precum şi modelarea pachetelor grăsoase. Cercetări recente dovedesc prin măsurători seriate îngroşarea ţesutului elastic din piele şi accentuarea reacţiilor catabolice în adipocitele supuse undelor de şoc, precum şi îmbunătăţirea microcirculaţiei cutanate. Acest tip de terapie nu înseamnă automat şi cură de slăbire, ci doar ameliorarea aspectului de "coajă de portocală" obţinut odată cu modificarea formei celulelor adipoase.