Social

Cele 6 zile care au schimbat Orientul Mijlociu

Ieri s-au implinit 40 de ani de la Razboiul de 6 zile. Efectele sale persista pina astazi. Luni de fierbere, mesaje diplomatice in culise si mobilizari de arme in tabara araba si cea israeliana. Apoi, pe 5 iunie 1967, Israelul invadeaza teritoriile egiptene Gaza si Sinai, Cisiordania, Golanul sirian si schimba viitorul Orientului Mijlociu, intr-un „razboi de 6 zile“ care dureaza pina astazi, dupa 40 de ani. Tensiunile au escaladat dupa ce Egiptul lui Nasser blocase strimtoarea Tiran, impiedicind aprovizionarea Israelului prin Marea Rosie. Grupuri armate palestiniene aruncasera in aer sistemele de irigatie din nordul tarii. Mai multe comandouri siriene patrunsesera in Israel. Autoritatile israeliene temperate de SUA incep sa-si dezvaluie nerabdarea in mesaje trimise la Washington. Pe 5 iunie 1967, la ora 07.10 dimineata, armata israeliana declanseaza ofensiva, ca replica la ceea ce credea ca este mobilizarea araba pentru distrugerea Statului Israel. In jumatate de ora, masinaria disciplinata israeliana se pune in miscare: 200 de bombardiere decoleaza si blindatele pornesc spre frontul egiptean si sirian. In replica, Iordania bombardeaza Ierusalimul si orasele de coasta din apropiere de Tel Aviv. Pe principiul oriental ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, soldatii israelieni invadeaza Cisiordania, in a treia zi de la inceputul conflictului. Pe 10 iunie 1967, razboiul se incheie cu o umilitoare infringere a coalitiei arabe. Ceea ce trebuia sa fie eliminarea eroica a statului Israel s-a transformat intr-un cadou de teritorii in plus pentru acesta. Pe linga Cisiordania si Ierusalimul de Est, Israelul ocupa Golanul sirian si Muntele Hermon, care domina Siria si Libanul, Sinaiul si Fisia Gaza, pe atunci sub ocupatie egipteana. Eroul pan-arabismului, presedintele egiptean Gamal Abdel Nasser, este umilit, Siria si Iordania nu reusesc sa isi revina, domnesc perplexitatea si deruta. Razboiul de 6 zile nu intareste doar Statul Israel, dar pune capat curentului pan-arabic si ofera un mediu propice primelor accente public exprimate de fundamentalism, mulat pe cauza eliberarii teritoriilor palestiniene si arabe. Israelul simte ca a obtinut victoria divina. Evreii isi recistiga locurile sfinte: Zidul Plingerii din Ierusalimul anexat, Mormintul Patriarhilor de la Hebron, mormintul lui Iosif de la Nablus. Dar in victorie pindeste distrugerea, cu fiecare atentat care a urmat de atunci, vreme de 40 de ani, cu fiecare actiune calificata drept terorista sau de rezistenta legitima, in functie de tabara de unde vine opinia. Victoria da Israelului siguranta de care avea nevoie pentru miscarea de colonizare . In septembrie 1967, apare prima colonie, Kfar Etzion, in Cisiordania, pe locul unui kibbutz evacuat in timpul razboiului din 1948. Colonizarile incep sa fie puse sub semnul intrebarii dupa Razboiul de Yom Kippur din 1973, care a fost cit pe ce sa devina un dezastru pentru Israel. Dupa doua Intifade, Israelul accepta ideea unui stat palestinian, o idee inca departe de a fi pusa in practica. SUA, ostatice in Orient Razboiul de 6 zile, vazut ca o catastrofa (naqba) in lumea araba. Dincolo de discursul public mereu belicos si cu tente ipocrite, de vreme ce sprijinul arab pentru palestinieni se rezuma cel mai des la declaratii, statele arabe au realizat ca Israelul este o realitate, nu un experiment usor de eliminat. Moartea pan-arabismului, in 1967, a adus statele din zona la negocieri bilaterale cu Israelul. Asa a ajuns Egiptul sa recapete in 1982 Sinaiul, asa a fost semnata pacea cu Iordania in 1994, iar Siria a vorbit de pace cu Israelul in 2000. Pasii mici si greoi, e drept, au culminat intr-un fel de recunoastere a Israelului, in 2002, cind Liga Araba a oferit relatii normale in schimbul retragerii complete din teritoriile ocupate in 1967. Oferta a fost reiterata anul acesta. Evident, deznodamintul e inca departe. Razboiul de 6 zile a rasucit nu doar istoria Orientului Mijlociu, ci a absorbit si SUA, transformindu-le aproape fara voie in paznicul Orientului Mijlociu, in locul fostelor puteri coloniale. O privire lucida asupra faptelor demonstreaza ca SUA, acuzate permanent de lumea araba ca sint protectorul Israelului, au avut initial o atitudine rezervata, inclusiv in ce priveste crearea Sta-tului Israel, apoi in perioada de dinaintea Razboiului de 6 zile, cind de la Washington curgeau avertismente spre Israel, sa nu dea primul lovitura militara coalitiei arabe. Sub influenta Razboiului Rece, cind arabii au fost fascinati de proiectul socialist si au devenit prietenii URSS, vazind doar „imperialismul“ SUA, nu si pe al sovieticilor, si abia dupa razboiul din 1967 a ajuns Washingtonul principalul aliat al Israelului. Un aliat care se vrea mediator, dar pe care evenimentele l-au transformat intr-un ostatic de 40 de ani al conflictului israeliano-palestinian. Generalii victoriosi au devenit prim-ministri Razboiul de sase zile a marcat cariera militara a trei premieri israelieni. Fostul premier Ariel Sharon, fondatorul Kadima, principalul partid de guvernamint din Israelul anului 2007, a fost nasul egiptenilor, ori de cite ori i s-a oferit ocazia. Sharon s-a remarcat in razboiul Suezului, in 1956, iar in Razboiului de sase zile avea deja gradul de general-maior si se afla la comanda celei mai puternice divizii israeliene de blindate, care a spart linia apararii egiptene din peninsula Sinai . Sase ani mai tirziu, generalul Sharon a fost reactivat, pentru a conduce o divizie de blindate din rezerva armatei israeliene in razboiul de Yom Kippur. Fostul premier Yitzhak Rabin, ( foto ) laureat al Premiului Nobel pentru Pace, in 1994, alaturi de Yasser Arafat, a fost seful Statului Major al armatei israeliene in timpul Razboiului de sase zile si artizan al victoriei Israelului, alaturi de ministrul apararii, Moshe Dayan. Un alt fost prim- ministru israelian , laburistul Ehud Barak, a trecut prin Razboiul de sase zile, inainte de a se lansa in politica. Specializat in operatiuni de comando, el a decis chiar sa-si schimbe numele din Brog in Barak (Tunetul). In 1973, in calitate de comandant al unei unitati de elita , viitorul premier a participat la asasinarea a trei lideri palestinieni aflati in Liban. Actualul premier israelian, Ehud Olmert, al carui trecut militar nu cuprinde decit satisfacerea stagiului militar obligatoriu, ca ofiter de intendenta, pare pierdut printre militarii de cariera ce fac parte din cabinetul sau. Ministrul infrastructurii, Benjamin Ben-Eliezer, a participat, avind functie de comanda, atit la Razboiul de sase zile, cit si la cel de Yom Kippur. Portofoliul turismului este detinut de un locotenent-colonel, la fel si cel al internelor. Ministrul apararii, Amir Peretz, este insa primul civil din istoria Israelului care detine acest portofoliu.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea