Se spune ca fiecare planta a fost creata pentru a combate cel putin o afectiune. Unele plante sunt considerate tonice generale in avitaminoze si in regenerarea organismului obosit (cum ar fi urzica), urmata indeaproape pentru efectele lor de alte plante competitive pentru principiile lor active: musetelul, papadia, coada calului , rozmarinul etc. Sigur, putem sa pregatim ceai si din coji de fructe si din cereale. De exemplu, ceaiul de arpacas si-a dobandit renumele de „nufarul pielii". Altfel spus, o cura cu ceai de arpacas reuseste sa combata petele inestetice generate de varsta, eczemele dobandite in diverse imprejurari, dar si de negi sau alunite. Desigur, cateva cesti de ceai nu fac minuni. In functie de vechimea afectiunii, ceaiul de arpacas a dat rezultate dupa un tratament cu o durata de la o luna la 3 luni. Decoctul de arpacas are proprietati tonice, combate constipatia, avitaminoza, este cicatrizant si curata tegumentul de reactii alergice, cauzate de urticarie sau diverse arsuri. Mod de preparare 300 g de arpacas, bine spalat, se fierbe intr-un litru de apa. Cand bobul a inflorit, adica a fiert foarte bine, scurgem restul de apa. Adaugam apoi 750 g apa plata si amestecam cu o ligura de lemn. Se beau zilnic doua portii de ceai dimineata si la pranz, fara sa se indulceasca. Boabele de arpacas din ceai sunt consumate ca si boabele diverselor fructe din care se prepara ceaiuri de coacaze, afine etc.