“Prima dimineata de dupa”, cartea lui Jean-Claude Kaufmann, aparuta la Editura Humanitas: metoda sociologica intilneste beletristica. Subintitulata “Cum se naste o poveste de dragoste”, cartea sociologului francez Jean-Claude Kaufmann este un studiu hibrid care, in mai bine de 250 de pagini, intoarce pe toate fetele prima dimineata de dupa. De ce hibrid? Pentru ca nu este genul de analiza sociologica abstracta: subiectii devin personaje, iar statisticile sint inlocuite de povesti de viata. Desi la prima vedere ar putea parea o colectie de proza scurta sau chiar un roman, textele lui Kaufmann sint, de fapt, sociologie aplicata. Cercetator si teoretician al vietii cotidiene, autorul investigheaza, de aceasta data, momentul crucial al diminetii de dupa prima noapte de dragoste. Incercind sa “afle cu mare precizie modul real de functionare” a iubirii, Kaufmann isi alege ca punct de pornire prima dimineata, “un moment din viata in care se tes intrigile cele mai halucinante. Si cele mai pline de consecinte”. Intilnirea partenerilor, prima impresie, care de cele mai multe ori este decisiva, confruntarea micilor ritualuri matinale, sint citeva dintre punctele pe care sociologul le discuta in cartea sa. Agathe, stewardesa, Charles-Antoine, notar celibatar, Georgette, vaduva pensionara sau Walter, comerciant divortat, sint citeva dintre “personajele” care-si impartasesc experientele primelor dimineti de dupa. Kaufmann urmareste cumva cronologia unui asemenea moment. Incepe de la trezire , cu toata confuzia identitara aferenta, prezentind diferite scenarii: de la trairile intense, care vor intra in mitologia fondatoare a cuplului, pina la refuzul si groaza celor mahmuri, care au aterizat in paturi necunoscute. Urmeaza capitolele despre mersul la toaleta, despre obiceiurile zilnice legate de igiena, despre misterele camerei de baie, pe care partenerul le descifreaza, folosindu-le pentru a intregi portretul-robot al celuilalt. Lectura lor este una dintre cele mai placute experiente ale cartii, date fiind relatarile personajelor si, fara indoiala, impulsul de a-ti evalua comportamentul, pina la cele mai mici detalii. Micul-dejun, in prima dimineata, nu mai este o simpla masa: devine urmatorul pas decisiv in evolutia eventualei relatii. De la spaghetele reincalzite la microunde, pina la croasantii calzi, nici un element nu ramine in afara schemei interpretative. Cum interpreteaza ceilalti gesturile aparent nesemnificative, cum mersul la brutarie dis-de-dimineata poate fi un pretext de evadare, nu doar o initiativa romantica, acestea sint doar citeva dintre subtitlurile acestei parti. In partea finala, trateaza schimbarile intervenite in imaginarul cuplurilor moderne si implicita modificare a criteriilor de evaluare. Analiza lui Kaufmann nu scapa nici un element constitutiv al diminetii si nici nu idilizeaza lucrurile. De la situatiile de criza la descoperirea (in)compatibilitatilor, sociologul francez, deghizat in povestitor, inglobeaza totul intr-un cuprinzator repertoriu al acestui eveniment din viata cuplului. Intertextual, folosindu-se de fragmente din Milan Kundera sau Luigi Pirandello pentru a-si ilustra tezele, Kaufmann reuseste sa propuna un nou discurs sociologic. Jean-Claude Kaufmann: “Omul contemporan a devenit un homo scientificus care isi trateaza propria viata ca pe un subiect de laborator. (…) Si exact acelasi lucru se intimpla si in universul amoros.”