Social

Cartile ignorate ale verii

Crit
icii au facut un inventar al cartilor importante care au trecut neobservate peste vara. Printre autori, Colm Tóibin, Monica Lovinescu si Orhan Pamuk. Daca, dupa valul de lansari de la inceputul verii, titlurile-vedeta din mapa fiecarei edituri s-au cernut, peste vara au ramas totusi aparitii semnificative de care critica a uitat. Fie ca e vorba de literatura sau eseistica autohtona, fie de traduceri din literaturile straine, in fiecare zona au ramas, inevitabil, titluri nesemnalate si autori necomentati. Dan C. Mihailescu a depistat trei carti „grele“ care s-au strecurat in rafturile librariilor fara ca nici un critic sa le semnaleze aparitia: cele doua volume Anton Golopentia, „Romanii de la Est de Bug“, editate de Sanda Golopentia la Editura Enciclopedica, si noua traducere a „Infernului“ dantesc, „datorata lui Razvan Codrescu, la mai bine de un deceniu de la incercarea lui Marian Papahagi“. Aceasta ultima talmacire din Dante ar fi meritat toata atentia, crede Mihailescu, pentru ca „nu toata ziua se trezeste o cultura cu un nou strai pentru «Divina Comedie»!“. Dintre aparitiile care au deschis sezonul de vara, criticul pomeneste „minunata «Carte a psalmilor» «pre stihuri retocmita» de Serban Foartza“. Ignorata de critici, „Cartea psalmilor“ e semnalata si de Marius Chivu, care aminteste si romanul „Luminare“, de Ion Lacusta, „unul dintre cei mai subevaluati prozatori romani contemporani“. In opinia lui Chivu, nici „Orbitorul“ lui Cartarescu n-a avut parte de cite cronici ar fi meritat. Romanul „Maestrul“ de Colm Tóibin, publicat de Editura Polirom, deschide lista in care Marius Chivu consemneaza restantele receptarii traducerilor din literatura universala. Urmeaza Julio Cortázar cu „ Armele secrete “, „proza scurta a celui mai straniu scriitor sud-american“, publicata la Editura Humanitas, si „Femeie eunuc“, romanul feministei Germaine Greer, publicat la Editura Curtea Veche : „Avem feminism si feministe, dar se pare ca marile carti ale feminismului nu intereseaza pe nimeni“, adauga Chivu, care sanctioneaza si lejeritatea cu care critica a tratat excelenta proza a lui Herman Melville, „Bartleby“, „una dintre cele mai bune povestiri ale intregului secol 19“. „Stalin cel bun“ de Victor Erofeev, lansat la Editura Paralela 45, si „Scris pe trup“, de Janette Winterson, publicat la Humanitas, sint doua dintre romanele cu miza serioasa traduse la noi care au trecut nebagate in seama, observa Carmen Musat. Lista ei continua cu „Verbele auxiliare ale inimii“, de Peter Esterhazy, si „Viata cea noua“, de Orhan Pamuk, aparute la Editura Curtea Veche. Regretabil i se mai pare si interesul anemic cu care critica autohtona a intimpinat ultimul roman al lui Caius Dobrescu, „Teza de doctorat“, ineditele „Vrajeli de buzunar“, de Constantin Toiu, cartea despre mineriade a lui Alexandru Rus, publicata la Editura Curtea Veche, si ultimul volum de memorii al lui Petre Pandrea, aparut la Editura Vremea. Carti defavorizate de momentul lansarii sint, crede Luminita Marcu, o duzina de romane ale unor autori romani contemporani, necunoscuti cititorilor: „Inainte sa moara Brejnev“ de Iulian Ciocan, „Ssst! Generalul viseaza...“, de Calin Ciobotari sau „Asediul Vienei“, de Horia Ursu, primele la Polirom, ultimul la Cartea Romaneasca. „Nu stiu cum sint cartile, dar ele ar avea nevoie de niste cirlige ca sa trezeasca interesul, iar faptul ca au aparut vara si ca nu s-a facut nici un fel de zgomot in jurul lor nu le ajuta.“ Luminita Marcu trece apoi la volume care ar fi trebuit sa fie tratate ca reale evenimente editoriale si care abia daca s-au vazut: „Reeditarea unui volum de Iris Murdoch ar trebui sa fie un eveniment («Discipolul», la Polirom). Apoi, as fi curioasa cum sint cartile lui Ioan Buduca, respectiv Iolanda Malamen, ambele cu titluri curioase. Un alt eveniment ar trebui sa fie aparitia cartii Monicai Lovinescu, «Cuvintul din cuvinte»“. Neobservate au trecut, in opinia lui Ion Bogdan Lefter, ultimele romane semnate de Iolanda Malamen, Mircea Daneliuc si Ioan Lacusta , precum si volumul de proza scurta al lui Mihai Dragolea, „Functionar la singuratati“, publicat la Editura Paralela 45. La ele se adauga ultimele volume de versuri ale poetilor Gheorghe Mocuta, Mariana Codrut si Traian Stef, care aproape ca nu au existat pentru critica de intimpinare. Lacunele din agenda criticilor se justifica si prin oferta nespectaculoasa de carte care a incheiat ultimul sezon editorial: „In general, impresia mea e ca piata editoriala din pragul verii a fost mai subtire anul acesta decit in alti ani“, a observat Lefter. Ramin carti nediscutate, crede Carmen Musat, pentru ca piata editoriala de la noi a inceput sa se miste intr-un ritm sustinut, dar si pentru ca sint prost distribuite si inadecvat promovate. Luminita Marcu e convinsa insa ca traducerile din literatura straina sint din start cele mai dezavantajate: „Comentatorii, criticii, considera probabil ca nu prezinta nici o miza sa scrii despre autori straini care nu te aud. Eu cred exact pe dos, mai ales ca ar trebui sa scriem pentru cititorii romani, in primul rind“. In ce o priveste, cea mai frumoasa carte pe care a citit-o vara asta este „In compania curtezanei“, de Sarah Dunant, aparuta in Raftul Denisei la Humanitas. Mai ingaduitor cu confratii de breasla, criticul Paul Cernat gaseste justificari pentru momentele de neatentie ale acestei veri. Mai mult, nu considera ca au ramas prea multe titluri puternice nediscutate: „Sa dam circumstante atenuante si criticilor: doar e sezon! Iar ce e de scris, sint convins, se va scrie“. Totusi, sesizeaza doua omisiuni dintre aparitiile de virf: „«Intelectualii in cimpul puterii», de Mihai Dinu Gheorghiu, o carte poate prea specializata si, in acelasi timp, incomoda“, si „Intilnirea“, de Gabriela Adamesteanu. Iar celor care s-ar grabi sa sanctioneze lipsa de promptitudine a criticilor, Cernat le recomanda „putintica rabdare, toamna se numara bobocii!“. Reeditari trecute cu vederea Printre cel mai putin comentate reeditari notabile, Carmen Musat include o serie de carti lansate de Editura Art la Bookfest. „Frumoasa fara corp“, de Gheorghe Graciun, si „Caderea in lume“, de Constantin Toiu, sint doar doua dintre cele mai flagrante omisiuni ale criticii, la care se adauga doua importante studii care nu au fost semnalate cum se cuvine in presa culturala: „Minima Moralia“, de Theodor Adorno, si „Canonul Occidental“, de Harold Bloom. Lasat de izbeliste a fost vara aceasta si Dostoievski, de curind reeditat la Polirom cu „Insemnari din subterana si alte microromane“. „Daca Dostoievski s-ar citi mai mult, 95% dintre autorii contemporani ar intra la apa“, comenteaza Marius Chivu.
  •   2007-09-14
  •  

Articol scris de

Acasa.ro

Vezi toate articolele

Articole din social

Sfatul expertului


Citeste pe divahair.ro

Cauta-ti perechea

Sfatul expertului

Expertul Acasa.ro, psihoterapeutul Alexandru Busila: 6 sfaturi pentru a depasi plafonarea la job

Expertul Acasa.ro, psihoterapeutul Alexandru Busila

Pune o intrebare

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste aici.