Rapsodia Conf produce si pentru civili, sacourile fiind vindute in magazine de lux sub etichete Armani sau Versace. Inainte de 1989, firma i-a imbracat si pe soldatii lui Saddam Hussein. Politistii si inspectorii Garzii Financiare din Italia sint imbracati de o societate din Botosani. Rapsodia Conf, una dintre cele mai vechi firme ale judetului, a inceput sa produca din 2004 uniforme pentru carabinieri si a ajuns ca numai in acest an sa livreze deja peste 6.000 de sacouri si 20.000 de pantaloni. Epoleti Relatiile botosanenilor de la Rapsodia Conf cu peninsularii s-au creat in primii ani de dupa Revolutie. Unii au venit sa deschida fabrici de confectii la Botosani, altii doar au sondat piata, iar conducerea societatii a pastrat legaturile cu toti patronii italieni cu care a intrat in contact. Firma unuia dintre acestia a cistigat licitatiile organizate de Politia si Garda Financiara italiene pentru fabricarea uniformelor si, cunoscind calitatea fabricii botosanene, cu care mai colaborase si pentru alte produse, i-a propus sa creeze ea linia vestimentara a bugetarilor italieni. Institutiile italiene schimba anual uniformele angajatilor, astfel ca societatea botosaneana a ajuns la al treilea an consecutiv in care creeaza sacouri si pantaloni pentru peninsulari. „E o lucrare mai delicata, pentru ca are o geometrie si o constructie diferite fata de hainele pentru civili. Trebuie sa fim foarte atenti la epoleti, la nasturi, la buzunare, care trebuie asezate simetric. Sacoul civil nu are asa ceva“, afirma Mihai Tincu, directorul general al Rapsodia Conf. Italienii dau o atentie deosebita uniformelor produse la Botosani. Reprezentantii institutiilor beneficiare vin special in Romania pentru testarea produsului, masurind la milimetru asezarea epoletilor si a celorlalte elemente distinctive. Doar daca uniformele trec verificarea sint trimise spre Italia. 200.000 de craci Imbracatul italienilor de la Politie si de la Garda Financiara presupune avantaje, dar si dezavantaje. Pretul relativ bun, productia de serie mare, cu o singura culoare si de acelasi tip, sint contrabalansate de dezobisnuirea muncitorilor de a mai lucra articole pentru civili. „Am putea merge si noi sa participam la licitatii in Italia, numai ca ar trebui sa obtinem certificat ISO 9002 si sa ne finantam singuri intreaga afacere. Nici acestea nu au mari probleme, numai ca ma tot gindesc ca nici un roman nu a cistigat o astfel de licitatie in Italia“, mai spune Mihai Tincu. Afacerea cu institutiile italiene a ajuns sa reprezinte aproape 10% din cifra de afaceri a societatii, ceea ce nu e de neglijat, in conditiile in care aceasta s-a ridicat in 2004 la 125,5 miliarde de lei vechi. Productia este in crestere, asteptindu-se in aceasta toamna o comanda de inca 100.000 de pantaloni. Armani de la Botosani Mihai Tincu nu considera o realizare extraordinara contractele cu vestimentatia politistilor si gardistilor peninsulari. „Noi lucram pentru Armani si Versace. Produsele noastre ajung sa fie vindute de la Milano pina la New York si de aici pina in Japonia“, spune seful Rapsodia Conf. Practic, hainele sint produse la Botosani, de unde pleaca la preturi semioccidentale, adica sub 500 de euro, ajung in Italia, unde li se aplica semnele distinctive ale firmelor de renume international si ajung in magazine de lux din intreaga lume. Directorul Mihai Tincu spune ca, daca ar incerca sa vinda sub numele Rapsodia Conf, desi ar fi vorba despre produse aproape similare, nu ar reusi sa vinda mai nimic, intrucit oamenii sint obisnuiti sa cumpere produse ale unor marci internationale, cazurile Armani si Versace. Costumele fabricate la Botosani ajung sa fie vindute cu peste 1.000 de euro in SUA, Japonia sau Italia. Uniformele Rapsodia au luptat in Irak Rapsodia Conf nu este la prima experienta de acest gen. Inainte de Revolutie, unitatea a produs uniforme pentru armata lui Saddam Hussein. Soldatii irakieni care au luptat cu americanii in razboiul din 1991 erau imbracati in mare parte cu hainele ce fusesera produse in urma cu doi-trei ani de societatea botosaneana. „Asa erau vremurile. Era vorba pina la urma de un barter , tara trebuia sa aduca petrol si dadeam in loc uniforme. Comertul se facea civilizat, prin intreprinderea de comert exterior Confex“, afirma Mihai Tincu. Inainte de decembrie 1989, aproape jumatate din productie mergea spre fosta URSS, dar existau totusi in aceleasi vremuri si obiecte de vestimentatie exportate in SUA.