Sute de bistriţeni, plecaţi la muncă în străinătate, se întorc zilele acestea acasă pentru a-şi petrece concediul alături de rude şi prieteni, majoritatea venind încărcaţi cu daruri , dar şi cu importante sume de bani pe care le investesc în case, terenuri şi maşini, transmite corespondentul Mediafax. Pentru Vasile şi Mariana Rus, din satul bistriţean Rebra, concediul în ţară înseamnă investiţii şi multă muncă. Plecaţi de şase ani în Spania, stabiliţi în localitatea Ocana, situată la 60 de kilometri de Madrid, cei doi soţi, de 34, respectiv 38 de ani, vin în fiecare vară, în concediu, să mai pună o cărămidă la casa pe care şi-o construiesc în mijlocul satului natal. Pană acum, au investit în construcţie circa 30.000 de euro, dar clădirea este departe să arate aşa cum au visat-o. Înainte să plece în Spania, Vasile Rus a fost electrician şi a caştigat destul de bine. Ce nu i-a plăcut niciodată a fost lipsa unui program clar de lucru. „Ştiai cand pleci, dar habar nu aveai cand termini. Acolo (în Spania – n.r.) nu-i aşa. Eu lucrez la oi, dar totul e mecanizat. Ştiu cand e pauză de masă şi ce am făcut”, povesteşte bărbatul, care a reuşit să caştige bani frumoşi din munca lui. „Nu am sambătă, nu am duminică, dar am bani. Noi lucrăm şi acolo, lucrăm şi aici. Venim în refacere, dar mai mult muncim şi-n loc să ne odihnim, ca alţii, la plajă, la mare, la munte, noi lucrăm şi aici. Adică ce adunăm acolo, aici investim. Acolo lucrăm zi lumină, nu avem repaus şi aici am ajuns să realizăm ceva. Anul trecut, am investit, am luat pămant la Bistriţa cu 16.000 de euro, am luat şi un apartament în oraş şi o casă langă Bistriţa. Mi-am luat şi maşina asta nouă, tot cu 16.000 de euro, dar merge trăsnet. N-am treabă cu ea. I-am pus acum carlig să car materiale de construcţii să nu mai angajez tractor ”, povesteşte bărbatul. La randul ei, femeia care şi-a urmat bărbatul la doi ani după ce acesta plecase în Spania îşi admiră viitoarea locuinţă. „Aici, cand vom termina salonul, ne vom chema rudele, prietenii, probabil şi patronii spanioli că cu banii lor am reuşit să realizăm ce-am realizat. Casa nu-i făcută ca-n Spania, e ca-n Romania, că acolo nu se fac casele aşa de mari. Avem salon, avem hol pe mijloc, dormitor, sală de mese, bucătărie, baie şi sus la fel. Bărbatul meu n-a vrut să o facă aşa de mare, dar eu am insistat ca să se vadă pentru ce am muncit. Şi apoi, eu fac curăţenie, nu el”, glumeşte proprietara casei, mama unei fete în varstă de 15 ani. Exemplul celor doi soţi este urmat de jumătate din satul Rebra, peste 4.000 de persoane care, în diverse perioade ale verii, se întorc acasă să vadă în ce stadiu sunt construcţiile pe care le finanţează şi în ce ar mai putea investi banii caştigaţi în străinătate. „Se caştigă bine, eu aşa zic. Cel mai mic salariu este de 800-1.000 de euro. Dacă mai ai norocul, ca mine, să nu plăteşti cazare şi masă, dacă nu fumezi, nu bei şi nici nu arunci banii pe maşini scumpe cu care să vii în ţară să faci accidente, atunci aduni ceva. Sunt mulţi care nu adună nimic, dar e treaba lor”, adaugă Vasile Rus. De altfel, de cand a venit sezonul concediilor, şi atmosfera din sat s-a mai animat, fiindcă, rand pe rand, „căpşunarii” s-au întors acasă, care mai de care cu daruri de rupt gura targului. Prin Rebra, cel puţin, nu mai şochează pe nimeni imaginea unei mătuşi cu năframă pe care nepoţii o plimbă cu un ATV . Din Bistriţa-Năsăud au plecat la muncă în străinătate peste 30.000 de oameni, adică cel puţin o zecime din populaţia judeţului. Majoritatea au ales ţări ca Spania, Italia şi Irlanda.