După 100 de ani de promovare a vieţii la sat chiar în centrul Capitalei, prin Muzeul Ţăranului, a venit şi randul orăşenilor să fie şi ei imortalizaţi într-un muzeul dedicat evoluţiei lor. Modificările din mediul urban, de la alimentaţie, ţinută şi atitudine pană la boli, prostituţie şi obiceiuri culturale sunt principalele criterii pe care trei cercetători au încropit Muzeul Naţional de Antropologie Urbană. Vizitatorii aproape că vor intra într-o maşină a timpului şi vor putea trăi într-un colţ al vechiului Bucureşti. Totul va porni de la craniile răposaţilor anonimi din Capitală, ţinute acum în Institutul de Cercetare Antropologică „Dr. Francisc Rainer". După fotografiile vremii respective, specialiştii vor face mulaje, transformandu-le în figuri. Apoi povestea se completează prin decor, costume şi alte accesorii. Sediul, într-o fabrică veche În aşteptarea unei hotărari de guvern care să consfinţească proiectul, şi care poate fi dată în maximum patru ani, istoricul Adrian Majuru, antropologul Ioan Oprescu şi fostul membru din consiliul de administraţie al Muzeului Peleş, Florin Filip, recuperează identitatea bucureştenilor de-a lungul a sute de ani. "Aceasta ar putea fi prima instituţie muzeală de profil din Europa", scriu iniţiatorii proiectului la rubrica "Puncte tari", în contextul activităţii muzeului. Principalul impediment nu este materia primă, patrimoniul, ci "inexistenţa unui sediu în stadiul de faţă", după cum se arată la "Puncte slabe". Dintre variantele propuse de cei trei, cea mai interesantă locaţie ar putea fi un spaţiu industrial abandonat, din secolul al XIX-lea. "Orice revigorare de acest fel în domeniul patrimoniului industrial din Capitală este binevenită, pentru că astfel mai putem recupera valoarea acestor imobile", este de părere specialistul de la Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC), Irina Iamandescu. „Legitimează o comunitate " "Ideea mi-a venit în timp ce lucram pentru expoziţia din 2005, «Bucureştiul subteran», cand am descoperit o bogăţie de informaţii legate de istoria vieţii la oraş", spune istoricul Adrian Majuru. El se bazează însă şi pe testarea nevoii publicului din Capitală de a-şi cunoaşte trecutul în acest spaţiu damboviţean. Peste 1.000 de vizitatori au fost prezenţi la expoziţia de acum doi ani, dintre care peste 90% s-au arătat interesaţi de înfiinţarea unui muzeu al orăşeanului, după cum dovedeşte un studiu realizat la faţa locului. Secretarul de stat din cadrul MCC, Virgil Niţulescu, declară că "este nevoie de acest muzeu, pentru că legitimează o comunitate care altfel se simte ruptă de rădăcini". El mai spune că a vizitat asemenea instituţii în Germania, Suedia şi Danemarca, dar că acestea erau doar temporare. "Este foarte interesant să vezi o reconstituire a vieţii oamenilor într-o comunitate prin obiecte şi, în special, prin imagini cu oameni făcand diverse lucruri. Oamenii, din păcate, lipsesc astăzi din muzee", conchide Niţulescu.