Cetatea lui Bucur implineste astazi 547 de ani de la prima atestare. La multi ani ... fara gropi nedorite si nebunie in trafic, fara maidanezi si cetateni ne-simtiti, fara cladiri kitschoase si gramezi de gunoaie citadine, si lista poate continua in functie de ce-i doreste fiecare Bucurestiului. La 547 de ani de la atestarea documentara, cetatea lui Bucur ramane un oras cel putin interesant, pe care trebuie sa-l iubim asa cum e si, daca se poate, sa-l crestem in continuare mai frumos si mai civilizat. "Cand eram copil, Bucurestiul era un oras simpatic, cu strigate in strada, cu zarzavagii, cu florareasa care striga toata ziua: "Hai la lalele!"...", isi aminteste istoricul si diplomatul Neagu Djuvara despre orasul in care s-a mutat impreuna cu familia in 1920. "Bucurestiul era un oras cu imagini vizuale foarte puternice si foarte frumoase, cu tarani imbracati mereu de sarbatoare si Calea Victoriei plina ochi, in fiecare duminica, de birje si oameni", adauga istoricul. Un haos cu oameni OK "Cateodata ma gandesc ca Bucurestiul are nevoie de un cutremur zdravan ca sa dispara tot ce nu e OK, dar imediat ce-mi trece prin minte gandul, imi dau una peste gura", spune artistul plastic Dumitru Gorzo. In opinia lui, Capitalei ii lipsesc spatiul coerent, planuri arhitecturale si urbanistice "ca lumea". "Cu mici exceptii, intreg orasul e un haos. Sigur, Bucurestiul nu are nevoie de teapa lui Ghildus, de turnurile pe care vrea Videanu sa le faca in Piata Revolutiei", adauga Gorzo, admitand ca, intr-adevar, Capitala are si lucruri bune, dar "se stie ca acelea rele se vad mai clar". Bile albe Gorzo ii da Bucurestiului pentru oamenii care il locuiesc, pentru imaginea artistica si pentru ca "e totusi un oras viu". (continuarea in Evenimentul Zilei )