Animalele fara stapan pot fi vinovate de imbolnavirea animalului de casa favorit. Astfel, unele dintre animalele de casa, cum ar fi cainii sau pisicile, pot deveni purtatoare de paraziti, putand pune in pericol viata stapanului. Mai multe boli pot fi transmise, de la caine sau pisica la om sau accidental, din mediul inconjurator. Conf. dr. Carmen-Michaela Cretu, medic primar boli parazitare si tropicale, seful Sectiei Boli Parazitare din cadrul Spitalului Clinic Colentina din Capitala, spune ca unele studii recente arata ca anticorpii de toxocara sunt prezenti in proportie de 30% in serul donatorilor de sange din Bucuresti si imprejurimi. Mai mult, alte studii au aratat ca 47% din mostrele de sol prelevate din parcurile bucurestene au fost gasite pozitive la toxocara. Conf. dr. Cretu a precizat ca aceasta parazitoza este transmisa atat de caine, cat si de pisica. Medicul a subliniat ca, in functie de doza infectanta, boala poate fi asimptomatica si descoperita intamplator sau poate sa prezinte simptomul tipic de „Larva Migrans Visceralis”. „Cea din urma se manifesta prin febra, marirea ficatului si splinei, eruptii cutanate si prurit (mancarimi). De asemenea, boala se mai poate manifesta si intr-o forma minora, ce poate mima un reumatism articular, sau evolueaza cu febrilitate, abdomen cronic dureros, diaree si astenie”, a precizat conf. dr. Carmen Cretu. Sindromul de „Larva Migrans Ocularis”, consecutiv localizarii larvelor parazitului in ochi, poate duce chiar la pierderea vederii, iar prin localizari cerebrale, determina crize comitiale sau alte tulburari neurologice. Si toxoplasmoza este una dintre bolile pe care le poate „aduce” pisica. „Felina elimina oochisturi ale acestui parazit prin fecale, care, ajungand pe sol, contamineaza alimentele (fructe, legume), omul infectandu-se prin consumul acestora insuficient spalate sau prelucrate, sau prin consumul carnii unui animal infectat pe aceeasi cale. Boala poate avea trei forme. Prima forma este cea congenitala care este asimptomatica, dar sunt pana la 50% sanse ca boala sa se transmita la fat, in functie de varsta sarcinii la care mama dobandeste infectia. Astfel, parazitul produce malformatii ale ochiului sau sistemului nervos central al fatului, precum si alte suferinte”. Medicul, care conduce singura sectie de profil din tara, a precizat ca in astfel de cazuri, daca infectia se dovedeste activa in primul trimestru de sarcina, se produce avortul spontan sau se recomanda avortul terapeutic, daca testele specifice indica activitatea bolii. Daca nu, se lasa sarcina sa se dezvolte normal, dar se urmaresc anticorpii in dinamica la trei-patru saptamani si, in functie de caz, se administreaza tratament antiparazitar. Alta forma a toxoplasmozei este cea dobandita. „In aceasta situatie, toxoplasmoza poate fi confundata cu alte boli ce produc adenopatie (inflamatie a ganglionilor), ca, de exemplu, tuberculoza ganglionara, SIDA, infectia CMV( citomegalovirus ), mononucleoza infectioasa sau alte boli sistemice sau neoplazice. In limfadenita toxoplasmica, timpul in care ganglionii pot sa dispara este lung, putand ajunge pana la un an. A treia forma a acestei parazitoze este cea specifica bolnavilor de SIDA. Parazitoza dobandita in timpul infectiei HIV le produce acestor bolnavi o boala sistemica, cu localizari multiorganice sau se poate reactiva consecutiv infectiei HIV, la cei care au dobandit infectia anterior, producand meningoencefalita toxoplasmica. Toxoplasmoza se identifica prin analize serologice de rutina (ce se practica in multe laboratoare din tara), urmand a fi confirmata prin teste specifice, care se pot efectua numai in laboratoare specializate, intrucat, de multe ori, pot aparea rezultate fals pozitive sau fals negative”, a adaugat conf. dr. Carmen Cretu. Medicul spune ca boala poate fi prevenita prin evitarea contactului cu fecale de pisica, evitarea consumului de carne cruda sau al fructelor si legumelor nespalate. Din cauza posibilitatilor diferite de evolutie, trebuie bine diferentiate starea de boala, care necesita un tratament rapid si adecvat, sau cea de infectie, care implica monitorizare clinica si serologica, fara a fi necesar intotdeauna tratamentul specific.