Social

Becul din Paradis

Cea mai salbatica plaja din Romania e pe o insulita crescuta din mare in jurul farului de la Sulina. Nisipul auriu e zgariat doar de urme de pasari, cateva scoici fac plaja fara ca vreo talpa de om sa le fi ciobit, iar ici si colo palcuri de ierburi tremura-n vant. Plaja si farul sunt obiective militare, interzise romanului de rand. In Paradis n-au avut acces decat Sorin Ovidiu Vantu , Adrian Nastase, Miron Mitrea, Ioan Mircea Pascu , amirali si generali cu familiile lor, profesori universitari si artisti. Salariatii privesc cum ies din spuma marii VIP-urile in chiloti: „Pe Vantu il vedem cam in fiecare vara. Vine cu salupa si bodyguarzii, opreste si mai face baie acolo unde depune marea incontinuu, unde-i nisipul fin”. Nu toti maharii au sansa sa paseasca pe insula de la far: „Intr-o vara au venit 18 parlamentari, cu neveste si cu copii, chipurile in vizita de lucru . Ei voiau de fapt sa se distreze. N-aveam nimic impotriva daca veneau cu aprobare de la sefii de sus. Au acostat cu salupa la mal si au incercat sa coboare. Au apucat sa sara doar doi, ca i-am oprit. M-am incins cu ei si practic nu i-am lasat sa coboare pe ceilalti”, isi aminteste mos Ion, cel mai batran farist. Cu vinele de la tample mai sa le plezneasca de nervi, parlamentarii au facut legamant: „Nu ne lasi? Te zburam noi de-aici, comunistule, si te si legam”. Dupa mult scandal parlamentarii au dat inapoi si, la cateva zile, faristul a fost convocat de comandor la urecheat: „Pai bine ma, ce-ai facut?” Mosul nu s-a speriat si-a indraznit: „Mi-ati dat ordin sa nu las pe nimeni daca n-are aprobare de la superiori si eu v-am ascultat. Parlamentarul e parlamentar in Parlament. Aicea la far, pentru mine e ca orice om”. Replica s-a lasat cu felicitari. Furori in randul vizitatorilor produce si privelistea din far, cel mai inalt din Romania, cu o inaltime de 53 metri. Acolo sus bat numai vanturile cele mari, care fac colosul de beton sa se clatine ca o vergea. Scara lucrurilor devine una titanica. Se vede cum, la gura de varsare, Dunarea se incapataneaza si nu vrea sa inteleaga ca intalnirea cu marea inseamna finalul drumului ei, suvoiul tulbure ramanand compact pana la cateva sute de metri in larg, separat printr-o linie clara de apa albastra a marii. Din farul de la Sulina, seful de far, Gheorghe Ciolacu, vede politica externa a Romaniei cu alti ochi decat ministrii de la Bucuresti: ”Aia de-acolo e Ucraina. Se vad si turnurile de la bisericile din Valcov. Ucrainenii nu ne fac necazuri. Necazuri ne inchipuim noi ca ne fac. Au aicea o gura de intrare. Se numeste Bastroe si incearca si ei s-o curete de mal. Important nu e Bastroe, ci ca de-aicea porneste Europa. Farul de la Sulina e poarta de intrare in tara si primul metru de pamant romanesc”. Cocotat in far acum doua saptamani, fostul presedinte Constantinescu, a privit cu amaraciune in zare, inspre cocoasa de stanca numita „ Insula Serpilor ”, dar si-a mai revenit nitel in fire, cand a vazut cum din apa marii a rasarit la cativa kilometri departare o alta insula, care pe an ce trece creste tot mai mare, din cauza aluviunilor depuse. Mos Ion, faristul veteran de la Sulina, a vazut cu ochii lui cum insula a rasarit din ape: „Acum 20 de ani a fost o comisie de specialisti in hidrologie care faceau sondaje, studii hidrografice si explicau ca va fi insula. Am zis ca-s nebuni. Acum, acolo unde au aratat ei cu degetul, este insula”. Intre timp, nea Ion a invatat sa citeasca de la inaltimea farului lui unde vor aparea noi uscaturi: „Uite, acolo avem apa la un metru. Acel metru incepe sa iasa si peste cativa ani va fi uscat de jur imprejur pe o lungime de 3-4 mile lungime, din cauza malului care vine de pe Dunarea”. E de minune cum in zare se vad muntii de la Mahmudia, care-s tot mai tociti de ploi si ani, iar aici, la 50 de kilometri departare, Dumnezeu plamadeste pamanturi noi. Oricat ar fi de frumoasa privelistea ziua, farul exista pentru ceasurile de noapte, cand pulseaza dupa semnal morse in intuneric, aruncand raze de lumina catre navele din larg. Sursa de lumina e un bec cu bulb de 1000W, care trece printr-un sistem complex de cristale, ce concentreaza lumina intr-un fascicul care poate sa bata si la 20 de mile marine in larg. Becul e pazit in permanenta de doi faristi, care, atunci cand se arde, il schimba in numai cateva minute, in restul timpului veghind ca motorul de tractor transformat in generator de curent sa nu inseteze dupa motorina. In noptile lungi de veghe, cei de la far trec prin teribile incercari: „Era o noapte foarte frumoasa. La un moment dat la orizont am vazut o dunga rosie ca o pata de petrol care arde. Si venea spre far. Era ca un foc mocnit, ca opalul asa, nu ca flacarile mari pe care le vedem noi cand arde stuful sau salciile pe balta. Eram pregatit sa dau telefoane pe la Constanta, pe la pompieri. Tensiunea a durat vreo zece minute in care m-am tot intrebat ce o fi oare? Era luna care iesea din mare. Am ramas mut de uimire cand am vazut-o mai uriasa ca niciodata si rosie ca focul. Am inceput sa rad singur de mine. Uite ce era sa fac. Sa sun dupa ajutor si sa ma fac de ras”. Iarna, cand bate crivatul si valurile uriase, de doi-trei metri, matura platforma si apa ajunge pana la usa, sau pe fluviu curg sloiuri, salupa nu mai poate circula. Au fost ierni cand faristii au ramas blocati in asteptarea schimbului si o saptamana. A fost jale, isi aminteste mos Ion: „Cea mai proasta treaba a fost ca n-am avut tigari. Stiu ca pe timpul ala se fuma Carpati si toti fumatorii adunam chistoace de Carpati, pe care le aruncasem inainte pe jos, le scuturam tutunul intr-o foaie de ziar, faceam un trabuc si ni-l treceam de la unul la altul sa tragem cate-un fum”. Cand si rezervele de hrana s-au dus, colegii din Sulina asteapta ca valurile sa se mai imblanzeasca cat sa poata iesi pe fluviu cu salupa pana la far. Dar, din cauza ca valurile sunt inca mari si salupa risca sa fie zdrobita de stanci daca ar incerca sa acosteze la mal, cei de pe salupa arunca pe platforma farului cate un sac cu apa, paine si cateva pachete de tigari. De portia de carne se ingrijeste farul din belsug pe timp de noapte, cand o parte dintre pasarile care tranziteaza prin zona farului sunt orbite de focar si se izbesc de ferestre, spargand si geamul uneori. Impactul e asa de violent ca ratele si gastele salbatice mor pe loc, fiind numai bune pentru o friptura sau o supa pentru faristii care flamanzesc. Mos Ion, farist in ultimii lui 23 de ani, se pregateste sa-si ia adio de la viata aspra si boema, presarata din cand in cand cu vizitele personalitatilor care apar la televizor. Dar isi priveste soarta cu optimism: „Orice mijloc fix are durata de servici. Cand se expira, se caseaza. Un om e la fel. Stiti, aici la noi, crucile se fac din salcam. Am un salcam pe care l-am plantat in ziua cand am venit la far. Acum salcamul meu s-a uscat. Vreau sa-l tai si sa-l iau cu mine, pentru cruce, ca daca-ti pui de-aia de brad, in cateva zile a putrezit”. „Toate personalitatile culturale, politice, academicieni, amirali, cred ca si scriitori au venit, printre care, ce tin eu minte, Nastase, Mitrea, Benone, Irina Loghin. Toti au spus ca pentru linistea si frumusetea de pe insulita de la far ar renunta bucurosi la cateva zile la viata lor. Pe Vantu il vedem cam in fiecare vara. El se opreste, mai face baie, acolo unde depune marea incontinuu, unde-i nisipul. Dar mult mai multi vin cu salupele pe aici. Opresc la plaja si ne mai certam cu ei sa plece, ca-i obiectiv militar”. * unul dintre angajatii de la farul din Sulina. Aboneaza-te la Newsletter-ul de Turism Acasa.ro ca sa afli care sunt cele mai frumoase destinatii de vacanta.
  •   2007-09-19
  •  

Articol scris de

Acasa.ro

Vezi toate articolele

Articole din social

Sfatul expertului

Expertul Acasa.ro, Coca Maria Miorica, economist: Care sunt pasii pentru infiintarea firmei tale

Expertul Acasa.ro, Coca Maria Miorica, economist, inspector HR

Pune o intrebare

Top

Cauta-ti perechea

Sfatul expertului

Expertul Acasa.ro, Cosmina Marinescu: Rolul tatalului in stabilirea bugetului familiei

Expertul Acasa.ro, Cosmina Marinescu, consilier financiar

Pune o intrebare

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste aici.