"Avem de vinzare comunismul!"

Aceasta este concluzia rezultata in urma dezbaterilor dintre zece scriitori, critici si jurnalisti, reuniti de fundatia elvetiana Pro Helvetia la Tescani intre 27 si 30 iulie, pentru a discuta „sansele literaturii romane in contextul globalizarii“. La Muzeul „George Enescu“ din Tescani, unde au avut loc discutiile, s-au dezbatut subiecte concrete: cum se exporta literatura romana si cum se poate depasi impasul legislativ si birocratic in care se afla institutiile destinate acestui tip de export. Dincolo de discutii, „grupul de la Tescani“ (format din Sorin Alexandrescu, Liviu Antonesei, Marius Chivu , Caius Dobrescu , Vasile Ernu, Gabriela Gavril, Bogdan Ghiu, Florin Lazarescu, George Onofrei si Lucian Dan Teodorovici) a decis sa sprijine reluarea unui proiect mai vechi, esential in viziunea sa: editarea „International Journal of Romanian Studies“, revista academica initiata in 1976 la Amsterdam si condusa de profesorul Sorin Alexandrescu. Aceasta si-a incetat aparitia dupa 1990, doar trei numere fiind sustinute financiar in anii ’90 de Fundatia Culturala Romana . Totodata, au fost discutate o serie de „aberatii“ legislative care impiedica exportul cultural, precum legea de functionare a Institutului Cultural Roman sau un ordin al Ministerului Educatiei si Cercetarii prin care au fost suspendate contractele de munca din tara ale universitarilor romani care au decis sa activeze ca lectori in centrele de romanistica, ei fiind astfel exclusi de la promovari. In plus, multe dintre aceste centre au disparut, iar altele si-au redus activitatea. De asemenea, birocratia pe care trebuie s-o respecte Institutul Cultural Roman impiedica de cele mai multe ori consumarea fondurilor destinate programelor de traducere. Pe de alta parte, traducatorii straini sint pusi in situatia de a lucra „dupa ureche“, lipsindu-le instrumente obligatorii precum o istorie a literaturii romane sau enciclopedii. Actualele istorii ale literaturii (incepind cu cea scrisa de G. Calinescu) sint „lucrari cu sclipiri de genialitate stilistica poate, insa total lipsite de rigoarea academica“, este de parere Gabriela Gavril, in viziunea careia o istorie a literaturii nu trebuie sa fie opera unui singur om, ci a unui colectiv de specialisti. Dincolo de eforturile institutiilor de stat sau private - Lucian Dan Teodorovici, coordonatorul colectiei Ego. Proza de la Polirom, a vorbit despre eforturile facute de editura pentru a vinde autori romani contemporani in strainatate, in acest moment fiind achizitionate drepturile de editare pentru peste 20 de volume -, traducatorii si agentii literari din strainatate ramin cheia exportului literar romanesc, au mai observat cei prezenti la Tescani weekendul trecut. Vasile Ernu si Lucian Dan Teodorovici au explicat de ce lucrurile au inceput totusi „sa se miste“: ofertele pentru strainatate se conformeaza cu un trend potrivit caruia editorii din Occident cauta povesti romanesti, nu teme generale. Se cauta romanele scrise in principal de autori tineri si care sa fi aparut cel mult in ultimii doi ani. Noi avem de vinzare viata din comunism, insa marea carte despre aceasta perioada nu a aparut inca - si pentru ca autorii au senzatia ca publicul din tara s-a saturat de ea. In acelasi timp, reusim sa pierdem temele romanesti (cele mai bune carti despre revolutie au fost scrise de autori straini), s-a mai spus in timpul dezbaterilor. A fost evocat si succesul lui Norman Manea, datorat si agentului literar care il reprezinta. Atragerea unui agent important spre temele romanesti ar trebui, prin urmare, sa reprezinte o miza uriasa. Romania ca ibovnica Sorin Alexandrescu a invocat modelul pe care il reprezinta Orhan Pamuk, „un mare scriitor, cu stiinta de a scrie despre Turcia folosind un discurs de tip occidental. Stie sa abordeze teme de maxima actualitate pentru tara sa, precum statutul femeii si drepturile omului pe intelesul Occidentului. Acest tip de scriitor ar trebui inventat!“. Profesorul Alexandrescu este de parere ca „Romania e mai curind o ibovnica pentru noi - toti o iubim, dar nu facem nimic pentru ea. Din pacate, autorii care pleaca in strainatate vorbesc de multe ori o engleza imposibila sau o franceza inexistenta“.