Criticul literar Paul Cernat a publicat recent, la Editura Cartea Romaneasca, un volum despre conflictul dintre literatii de provincie si intelectualitatea urbana. Paul Cernat a inceput sa se documenteze pentru teza de doctorat „Avangarda romaneasca si complexul periferiei“ in anul 2000, iar redactarea propriu-zisa a durat trei ani. De fapt, a explicat criticul pentru Cotidianul, volumul care, incepind din aceasta toamna, va fi suportul scris al unui curs predat la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti, „a fost scris si rescris de mai multe ori pentru ca, pe masura ce citeam noi arhive, conceptia mea despre literatura se modifica destul de mult“. Rezultatul este „o lucrare la «firul ierbii» despre istoria primei faze a avangardei noastre (1908-1930), o lucrare centrata in jurul publicatiei «Contimporanul», dar deschisa, deopotriva, catre «preistoria ei»“, arata criticul in prefata volumului. Teza lucrarii este orientata in jurul relatiei dintre aparitia avangardei artistice si complexul periferiei, „«un complex» traditional in cultura romana moderna“. Literatura autohtona din aceasta perioada se formeaza, remarca autorul, aproape in intregime in spiritul unei rupturi. Prima falie majora se produce intre ideologia posteminescianismului ruralist, paseist si xenofob, si cercul cosmopolit al poetului Alexandru Macedonski. Acestui contrast ii corespunde de fapt, arata Cernat, conflictul centru- periferie : primul este orientat spre inovatie, se pliaza peste modele literare occidentale, in special frantuzesti, pe cind provincia este axata imperturbabil pe traditia estetica. Scriitorii bucuresteni avangardisti viseaza la un viitor utopic in care influenta „mediocrei“ mici burghezii sa fie restrinsa, iar influentele poporaniste sa devina inexistente, aspiratie care se traduce intr-o literatura plina de „snobism“ si, in scurt timp, decadenta. Provincialii cad intr-o nostalgie pentru „vechea lume care dispare“, ceea ce se manifesta literar intr-un simbolism nevrotic, interiorizat. Treptat, estetismul decadent este asimilat de literati cu tipologii sociale extrem de variate: proletarii intelectuali (Bacovia, Traian Demetrescu), clericii eretici (Arghezi, Gala Galaction), rentierii ruinati (Macedonski, Ion Vinea) sau provincialii esuati in boema (Mircea Ivanescu). Nostalgia pentru trecut a provincialilor face cu atit mai vizibil contrastul dintre evolutia literara occidentala si stagnarea din Romania, ceea ce produce un sentiment al crizei in rindurile intelectualilor. Acest complex le induce obsesia de a imita cu orice pret avangardismul occidental. Intelegind in acest mod fenomenul primului val al avangardei, Paul Cernat se apropie de o abordare din perspectiva sociologiei artei. Daca avangarda literara romaneasca a fost temeinic studiata si de alti critici literari de la noi, aceasta lucrare vine cu noutatea unei abordari care cuprinde mai multe domenii: autorul aduce in sprijinul tezei sale o documentatie bogata din periodicele vremii, texte literare, dar isi extinde cercetarea si asupra altor zone precum artele plastice, arhitectura, cinematografia, teatrul si diferite ideologii. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro