Legile din Romania nu permit spitalelor să aibă tomografe funcţionale mai mult de şase luni pe an, în restul timpului aparatele aşteptandu-şi piesele de schimb. Pacienţii sunt plimbaţi cu Salvarea de la un spital la altul sau intră pe liste de aşteptare. Ca la orice coadă, e nevoie de "pile" sau "atenţii" pentru a trece în faţă. Evitarea internărilor costisitoare ar presupune dotarea policlinicilor cu tomografe. Nimeni nu se înghesuie să facă investiţii. Casele de asigurări decontează sume simbolice pentru tomografii, preferand să supraliciteze la alte tipuri de investigaţii, aşa că pacienţii pot avea acces la cel mai eficient diagnostic doar plătind din buzunar. Tarifele, stabilite de medicii din spitale Un computer tomograf second-hand costă pană la 500.000 de euro, la care se adaugă contractul de service, autorizaţiile şi consumabilele. Acestea din urmă ajung şi ele la valori de ordinul zecilor de mii de euro pe an. Un ecograf costă doar 10.000 de euro, nu necesită autorizare CNCAN sau cine ştie ce consumabile . Suma plătită de asigurări pentru o ecografie este de 250.000 lei. O tomografie la cap însă, care depăşeşte un milion de lei la privaţi, este subvenţionată de stat cu doar 530.000 lei. "Preţurile de decontare au fost stabilite de CNAS, împreună cu Ministerul Sănătăţii şi cu cei de la Colegiul Medicilor , pe baza calculaţiilor făcute de Societatea Romană de Radiologie şi Imagistică Medicală", se justifică oficialii din Sănătate. Deci, preţurile au fost stabilite de cei care lucrează în sistemul de stat, un sistem unde, de-a lungul vremii, nimeni nu a urmărit costurile reale. Reorientarea pacienţilor spre sistemul ambulator ar reduce "puterea" medicilor din spitale, adică tocmai a celor care stabilesc, astăzi, preţurile plătite policlinicilor de către asigurări. Banii pentru analize, acordaţi preferenţial Laboratoarele şi centrele de analize au înflorit odată cu introducerea asigurărilor de sănătate. Investiţiile nu erau mari şi, cu ceva "proptele" la Casa de asigurări judeţeană, se puteau scoate miliarde din teste pe care statul le făcea scump sau deloc, din lipsă de… fonduri. Presiunile pentru finanţarea analizelor în sistem ambulator sunt puternice, grosul banilor de la CNAS plecand spre laboratoarele private. Tomografele necesită investiţii importante, aşa că nu au tentat pe nimeni. Cu două excepţii, care confirmă regula că finanţarea de la Casă este insuficientă pentru realizarea unei tomografii. În mandatul PSD, finanţarea centrelor Euromedic se făcea pe o sumă fixă negociată. La început de an, se stabilea că Euromedic va realiza analize de trei milioane de euro, iar Casa de Asigurări îi vira banii, fiind impus un număr minim de analize. Cat timp a funcţionat acest sistem, nu s-a realizat nici cota stabilită prin contract şi nici nu s-a cheltuit întreaga sumă negociată. Astfel, Euromedic a ieşit întotdeauna pe plus la sfarşit de an.