Noua expozitie a lui Daniel Gontz, vernisata miercuri seara, se prezinta ca o afirmare a trecerii la o noua generatie de artisti. Galeria H’Art gazduieste, de pe 15 noiembrie pina pe 5 decembrie, expozitia „Remake“, cel mai recent proiect al artistului vizual Daniel Gontz, care propune o noua pozitionare a artistului roman fata de realitatile sociale actuale. Gontz porneste de la cinci fotografii, semnate de subREAL, Cosmin Gradinaru, Iosif Kiraly, Teodor Graur si Calin Dan, reprezentative pentru tipul de fotografie sociala care s-a impus in anii ’90 si cu care artistii romani au fost prezenti in galeriile din strainatate: imaginea contrastelor postrevolutionare, a nenumaratelor cladiri abandonate in faza de constructie, a personajelor surprinse in acest cadru. Gontz reface, digital, cele cinci fotografii, substituind cadrul postcomunist cu unul modern: zgiriie-nori si cladiri din sticla in loc de blocuri, ciini periati in locul maidanezilor. Dupa cum afirma Mihnea Mircan, curatorul expozitiei lui Gontz, se poate declara depasita perioada „expunerilor de tip bazar, saturate de fantasme ale Balcanilor“, care descriau, pentru occidentali , un „teritoriu indepartat al conflictului si al melancoliei, al istoriei si al utopiei“. Sa ne actualizam, cu ironie Punctul central al proiectului lui Gontz este o fotografie din seria „Framing Bucharest“ de subREAL: inramarea orasului consta acolo in izolarea unui fragment din imaginea unei cladiri comuniste - e vorba, de fapt, despre Circul Foamei din Rahova. Artistul alege o alta abordare si recurge la metode diferite in incercarea de a actualiza imaginile din anii ’90, insa singura solutie este, dupa cum spune chiar Gontz, schimbarea generatiei, clasicizarea subREAL printr-un „remake“, o fotografie imprimata pe citeva obiecte: un tricou, un mouse pad , un puzzle sau un ceas. Si astfel imaginea devine iconica, in genul pozei lui Che Guevara lipita pe imbracaminte, brelocuri sau brichete. Dupa cum afirma galeristul Dan Popescu, proiectul lui Gontz e unul „ironic, dar si un fel de statement subiacent, care aduce in fata, intr-un mod subtil, noua generatie de artisti“.