Unul dintre primii artisti care au emigrat in Berlin la inceputul anilor ’90 traieste, din proprie vointa, in aceleasi conditii ca in primii ani de azil. Tacheles este ultimul nucleu al contraculturii ramas in centrul (de est) al Berlinului. Cladirea arata din exterior asa cum trebuie sa se fi aratat si fostul magazin Kunsthaus Tacheles primilor artisti veniti imediat dupa 1989. Acestia au „scuatat“ spatiul improvizind locuinte si ateliere, la limitele subzistentei. Au venit si si-au instalat, pur si simplu, tabara in acest spatiu care le-a fost casa, atelier, bar, club, birou si sala de expozitii. Si-au cistigat din plin privilegiul de a ocupa un astfel de spatiu, transformindu-l intr-una dintre cele mai importante atractii turistice din Berlinul de Est. Acum este un fel de Mecca al artei urbane, chiar daca locul a fost impinzit de baruri si cluburi sub semnul „cool“. Cuvintul „Tacheles“ (in ebraica „text clar“) face trimitere la problemele legate de cenzura din fosta RDG. Din cauza lipsei de libertate, artistii erau fortati sa concentreze la maximum mesajul lucrarilor lor, astfel incit sa poata fi decodat doar de posesorii pretioaselor chei de interpretare pe care doar contracultura le livreaza. Tacheles este si un caz tipic de underground intretinut astazi ca o piesa de muzeu (si din ce in ce mai lipsit de viata, tot ca piesele de muzeu conservate in mod programat). Graffitiul este varuit in mod periodic, mai ales atunci cind se organizeaza o serata speciala cu acces numai pe baza de invitatie, foarte departe de valorile promovate de spatiul care le gazduieste. Pe holurile din interior este acum cald si exista WC-uri functionale. Chiar daca turistii au senzatia ca asista la ceva veritabil, nimic nu mai este ca la inceput. Atunci, primii locuitori ai acestui spatiu infruntau conditii mizere doar pentru a putea locui si lucra intr-unul dintre punctele fierbinti ale artei urbane care cultiva inca atmosfera boema tipica Berlinului. Atelierele sint acum curate ca niste sali de expozitie si totul este tras in exemplare de print si insotit de o eticheta cu pret, scutit, ce-i drept, de TVA, dar cu o taxa destul de ridicata pe „coolness factor“. Unul dintre cei mai vechi artisti ai casei este Alex Rodin, un emigrant provenit din fosta Uniune Sovietica si stabilit la Berlin la inceputul anilor ‘90. In scurt timp a ajuns artistul tipic al Tacheles-ului, devenind reprezentantul unui Est asociat sistematic cu contracultura, incepind cu afisele de trupe noise, hardcore sau punk. Tablourile de dimensiuni mari, apropiate cumva de suprarealismul pop american, hiper-incarcate, aglomereaza personaje titanice si scene de proportii galactice pline de sisteme solare pre-copernicane si heliocentrice. Tripticurile lui desfasoara scene istorice, regrupind in ultima etapa aspecte cataclismice si distructive ale spiritului uman torpilat de descoperirile stiintifice ale secolului XX. Te simti ca intr-o sala de proiectii in care proiectorul este situat la inceputul istoriei, in fata unui public format din contemporani, si personaje strinse din diferite epoci urmaresc cursa declansata de fiinta umana. Pe bucata din mijloc, in timpul banchetului istoric, cursa pentru cucerirea spatiului cosmic este dublata de un start olimpic cu atleti plecati ca din pusca si legati la ochi. Aterizarea nu este deloc usoara, pentru ca, in partea ultima a tripticului, totul se transforma intr-o spirala cu avioane de lupta, pregatite de misiuni de atac. Toate aceste scene apocaliptice acopera in intregime peretii inalti ai salii, dind mereu impresia ca vor cadea peste tine. Alex Rodin, la etajul cel mai de sus de la Tacheles, nu lasa pe nimeni sa ii fotografieze picturile, de aceea aproape toti cei care vin acolo fotografiaza pe ascuns intunecimea vremurilor tulburi dintr-un viitor fara scapare. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro