Profesorul Radu Gologan coordoneaza lotul olimpic de matematica in care aduna cei mai buni elevi pentru a-i indrepta spre performanta. Hobby-ul lui este sa lucreze cu cei mai isteti dintre isteti si sa ii antreneze pentru confruntarile internationale. Are certitudinea ca matematica este cea mai corecta filosofie a vietii, asa ca trei sferturi din timpul lui ii invata pe cei mici cum sa atinga performanta in domeniu. Seara, inainte de culcare, pune formulele matematice deoparte, ia chitara in brate si scoate din corzi amintiri despre Beatles ori Creedence Clearwater Revival , din vremea in care, adolescent fiind, corecta tezele mamei, profesoara de matematica. Vreme de 18 ani, Radu Gologan s-a dus la culcare cu gandul la o problema careia a ajuns sa-i dea de capat, in cele din urma, cu ajutorul altor doi matematicieni. Acum adoarme mai usor, dar se intampla ca formulele matematice sa-l urmareasca si-n somn. Pentru ca lumea pasionatilor de calcule e una aparte. „Totul e reprezentare geometrica in spatiu. Ca sa faci matematica, trebuie sa iti creezi niste imagini ale tale. Unii vad pagini la rand, altii vad sirul plutind in neant. In vis, un concept matematic poate deveni un vierme, un cearsaf, un dulap”. „Nu sunt un matematician mare” L-am intalnit pe Radu Gologan in Politehnica, unde preda analiza matematica. Fost olimpic international, 55 de ani, ochelari pe nas, costum cu cravata si un strat subtire de creta presarat pe guler si pe maneci. Nu ar vorbi despre el, i-ar scoate in fata pe olimpici. „Eu nu sunt un matematician mare, sunt doar un matematician rezonabil. Sunt altii mult mai buni ca mine. Probabil, sunt un dascal si un bun manager de astfel de minti”, spune profesorul. „Batut” de elevi Coordoneaza lotul olimpic de cinci ani si, alaturi de alti noua profesori, selecteaza si pregateste elitele. Sase ajung sa intre in marea competitie. Anul acesta, au sanse sa intre in lotul olimpic in jur de 30 de elevi de liceu . O data la doua luni ii aduce la cursuri in Capitala, iar in restul timpului tine legatura cu ei prin mail-uri. Stie slabiciunile fiecaruia, ii „citeste” imediat cand se indragostesc si este convins ca elevii lui sunt mai abili decat el si restul profesorilor. „Daca am face o competitie in care sa ni se dea sa rezolvam aceleasi probleme, in timp limitat, ei ar iesi inaintea noastra. E ca la sah. Tu esti antrenorul, teoreticianul, pregatesti partidele, dar jucatorul te bate de te usuca.” Atunci cand te inconjori de olimpici, marea provocare este sa tii pasul cu ei. „De multe ori sunt speriat in prezenta lor, pentru ca nu te poti face de ras. Iar cand esti obosit, nu mai poti reactiona in ritmul lor”. Material genetic bun in minte romaneasca In fiecare an, micii matematicieni din Romania castiga medalii si sunt cotati printre cei mai buni din lume, alaturi de chinezi, americani si rusi. Pregatire impecabila, inteligenta, ambitie? Ce duce la aceste rezultate? „Uneori tind sa cred ca materialul genetic e foarte bun. Dar parca nu e „politically correct” sa spui asta. Prin traditie, romanul a fost nevoit sa si gandeasca si sa faca rationamente lungi si rapide in anumite situatii. Iar pentru ca nu a vazut fresce imense ori cladiri mari, trebuia sa aiba o imaginatie bogata”, incearca profesorul o explicatie. Bellu si Bitang au plecat, Gologan ramane Din activitatea lui cu olimpicii nu i-au iesit niciodata bani. Nu de putine ori s-a intamplat chiar sa deschida buzunarul cand cei mai saraci dintre ei nu au avut bani de tren sa vina la Bucuresti, pentru pregatire. Traieste din salariul de profesor universitar si din cel de cercetator la Institutul de Matematica, unde are jumatate de norma. „Nu poti sa faci bani din asa ceva. O fac din placerea de a lucra cu acesti copii si din orgoliu”. Tot din orgoliu a refuzat sa plece in strainatate, sa pregateasca olimpici din Franta, SUA sau Orientul Mijlociu. „Oricati bani mi-ar da nu plec de la echipa Romaniei.” Caracterizare Profil de olimpic Profesorul Radu Gologan apreciaza ca 80% dintre olimpici provin din familii de profesori, unde le-a fost insuflat de mici respectul pentru carte. Ii caracterizeaza ca fiind foarte ambitiosi, cu o imaginatie bogata si cu o cultura generala peste medie, pe care si-au format-o in mare parte pana sa ajunga in liceu. Pasiunea pentru intrecerea la matematica apare cam in clasa a VI-a, apreciaza Gologan, iar daca profesorul de gimnaziu este slab, copilul se pierde. Din clasa a IX-a, ei incep sa citeasca mai putin si se concentreaza pe matematica. Viitorul lor inseamna fie cercetare, fie activitate didactica, de cele mai multe ori in America. Majoritatea celor pasionati de acest domeniu sunt baieti. La olimpiada pe tara, fetele reprezinta o treime, iar la competitiile internationale numarul scade la o cincime. Competitia presupune rationament rapid, rezistenta fizica si rezistenta psihica, iar fetele au probleme la aceasta ultima proba. Marea problema a lotului olimpic este pregatirea psihica, motiv pentru care in ultimii ani s-a apelat la ajutorul unui psiholog. „Sunt copii sensibili, atat de dornici sa se afirme incat orice dovada ca altul e mai destept ii macina ingrozitor si se blocheaza.”