Cand s-a ridicat din patru labe în poziţia bipedă, omul a devenit şi mai deştept, dar şi mai greu de suportat de către picioare, obligate să poarte zeci de kilograme pe articulaţiile şi oasele lor. Tocmai de aceea, în proiectul fiinţei umane, Marele Autor a prevăzut şi o serie de construcţii anatomice, care să amortizeze forţele şi micile traumatisme care solicită mereu membrele inferioare. Arhitectura labei piciorului arată cum se pot atenua apăsările greutăţii corpului în mers şi alergare . Astfel, pentru a susţine elastic greutatea corpului, laba piciorului este prevăzută cu două arcuri, unul longitudinal şi altul transversal, care amortizează contactul piciorului cu solul. Această elasticitate care amortizează este realizată prin forma oaselor labei piciorului, prin ţesuturi de colagen şi prin tendoane puternice, care se inserează pe bolta tălpii şi care tendoane trag precum nişte chingi pentru a menţine arcuirea boltei tălpii. Deci arcul longitudinal care formează bolta tălpii, ca şi arcul transversal, asigură elasticitatea în timpul păşirii. (continuarea in Jurnalul National )