Pentru mine, vizita jurnalistilor in casa sotilor Nastase a fost o desfatare. Si un prilej de a auzi o fraza citita acum doi ani intr-o carte.
Va spun sincer ca, scriind acest articol, mi-am pus un strop de Wagner in casti pentru a ma transpune in ambianta vizitei jurnalistilor la apartamentul din strada Zambaccian. Stiu ca dl Nastase este un mare fan al Nibelungilor si imi amintesc ca la prima invitatie pe care i-a facut-o viitoarei dne Nastase in micutul sau apartament din Dorobanti, pe Beller, era spre ora 22.00, i-a pus Wagner, insa dinsa atipea din trei in trei minute.
Vazind imaginile inregistrate de cameramanii Realitatii TV, care l-au insotit pe dl Razvan Dumitescu in micul muzeu personal al dlui Nastase, nu am rezistat tentatiei de a rememora acest pasaj din tineretea celor doi soti. Acum, dna Nastase a incercat din rasputeri sa-si joace rolul si sa n-adoarma. Din pacate, i-am zarit doua secunde profilul. Reflecta furia retinuta fata de lux .
M-am plictisit, o sa schimb Wagner cu Supertramp. Brusc, turistii sint retinuti in fata unei gravuri: E gravura mea preferata. Rama de lemn e dintr-o singura bucata. Probabil ca valoreaza mai mult decit gravura. Hopa, zic, si ma reped la biblioteca (a mea) deschid la pag. 18 a cartii Adrian Nastase, De la Karl Marx la Coca-Cola - dialog deschis cu Alin Teodorescu, o carte de PR aparuta la Editura Nemira (patronata de dl Valentin Nicolau, fost presedinte TVR), inaintea alegerilor din 2004, unde citesc: Era o gravura superba a lui Iser. O femeie pe o berjera. s...t Are o rama din lemn facuta dintr-o singura bucata. Rama probabil ca valora mai mult decit gravura.
Asistam la aceeasi operatiune de PR&imagine, acum intr-o noua prezentare. Si la acelasi Nastase fara imaginatie, xeroxind fraze despre pasiunile sale estetice de burghez inchipuit. Oare asta cu gravura lui Iser le-o spune tuturor ziaristilor?

Pasajul despre atipirea dnei Nastase pe muzica lui Wagner e povestit de dl Nastase in cartea citata mai sus.