34 de copii ucisi in Liban, in cel mai sangeros atac al razboiului

Bilanţul morţilor a trecut de 515, de partea Libanului, respectiv 52, de cea israeliană • Condoleezza Rice - nevoită să-şi anuleze vizita la Beirut, tratativele de pace rămanand blocate. Moartea a cel puţin 34 de copii, dintr-un total de 57 de victime pulverizate în satul libanez Qana, a făcut ca ziua de ieri, a 19-a zi de la declanşarea conflictului, să fie una dintre cele mai sangeroase . Odată cu moartea atator civili în cel mai devastator atac din actualul război, eforturile diplomatice ce vizau încheierea rapidă a unui armistiţiu au eşuat. Noua vizită a Condoleezzei Rice în Israel a rămas fără nici un rezultat, în timp de dna secretar de Stat a fost nevoită să admită că „o vizită Liban nu mai este de actualitate”, după ce guvernul de la Beirut a lăsat să se înţeleagă că nu este dispus să o primească înainte de încetarea focului. Condoleezza Rice spera să discute cu premierul libanez Fouad Siniora asupra planului de pace al acestuia (acceptat şi de aripa politică a Hezbollah ) pe care SUA l-au salutat, dar atacul israelian de la Qana a întrerupt negocierile. Mica localitate – una dintre posibilele trei locaţii unde Iisus ar fi înfăptuit prima sa minune – fusese declarată de Israel drept locul de unde au pornit cele mai multe rachete către nordul teritoriului său. Prin urmare, de vineri încoace, israelienii au aruncat fluturaşi în care le cereau civililor să plece. Cu toate acestea, atacul aerian de duminică dimineaţa, cu bombe de mare putere, a distrus un şir întreg de case, în care erau ticsiţi zeci de refugiaţi, cateva familii întregi pierind într-o clipă. Se pare că atacul israelian nu a avut nici o justificare militară, rămanand fără efectul descurajant asupra Hezbollah scontat, căci, în cursul zilei de ieri, peste 40 de rachete au fost trase dinspre Qana, rănind cinci israelieni. Loviturile aeriene devastatoare amintesc de un alt episod tragic, descris drept „masacrul de la Qana” de organizaţii precum Human Rights Watch , de la 18 aprilie 1996. Atunci, Israelul a bombardat un sediul al observatorilor ONU unde se refugiaseră mai multe sute de civili libanezi, 106 dintre aceştia fiind ucişi şi circa 116 – răniţi. Şi ieri, pe măsură ce imaginile cu trupurile copiilor scoşi de sub dăramături au început să fie difuzate în toată lumea, reacţiile de condamnare nu au întarziat să apară. La Beirut, circa 10.000 de susţinători ai Hezbollah au atacat principalul oficiu al ONU din oraş, instigandu-i pe militanţiii şiiţi la „distrugerea Tel Avivului” cu rachete. Manifestanţii au cerut expulzarea ambasadorului SUA şi neprimirea Condoleezzei Rice în Liban, dar violenţele contra sediului ONU au fost curmate la apelul unui lider al mişcării şiite Amal. În capitalele lumii, reacţiile au fost la fel de vehemente, regele Abdullah al II-lea al Iordaniei denunţand „crima urată a forţelor israeliene” care ar fi „o încălcare flagrantă a convenţiilor internaţionale”. Dintre puterile europene, Franţa a avut poziţia cea mai dură, preşedintele Jacques Chirac declarand că ţara sa „condamnă această acţiune nejustificată, care încetineşte mai mult decat oricand eforturile îndreptate către un armistiţiu imediat, în lipsa căruia asemenea distrugeri nu pot decat să se repete”. Egiptul a acuzat de „ iresponsabilitate ” Israelul, iar ministrul de Externe britanic a avut un mesaj similar, dar pe un ton mult mai diplomatic. Dna Margaret Beckett a spus că „a cerut repetat Israelului să acţioneze responsabil”. În schimb, nici după tragedia de ieri, Condoleezza Rice nu a putut promite nimic legat de presarea Israelului pentru a accepta un armistiţiu. Tragedia de la Qana, plus luptele violente care au continuat în mai multe sate din sudul Libanului indicau, ieri, că pacea este încă departe. Premierul libanez a declarat că ţara sa nu se va supune nici unor condiţii înainte de încetarea atacurilor israeliene, în timp ce premierul israelian, Ehud Olmert, a declarat că „Israelul nu se grăbeşte să obţină o încetare a focului înainte de a ajunge într-o situaţie în care putem spune că ne-am atins propriile scopuri centrale”.