Corneliu Porumboiu - interviu

Regizorul Corneliu Porumboiu este primul roman distins cu prestigiosul Camera D'or la Festivalul de la Cannes . Filmul sau despre momentul Revolutiei intr-un orasel de provincie - "A sau n-a fost ?" - a fost distribuit in salile de cinematograf din Brazilia, Venezuela, Statele Unite, Canada, Anglia, Franta, Italia, tarile nordice, fiind vazut pana si in Iran. Regizorul, nascut la Vaslui, a tinut ca premiera filmului sa aiba loc in orasul natal, a carui atmosfera l-a inspirat. Parcurs 2004: Regizorul a castigat premiul II la sectiunea Cinfondation la Festivalul de la Cannes cu scurtmetrajul " " si un stagiu Rsidance la Paris. 2005: Scurtmetrajul " " a fost achizitionat de firme de distributie internationale impreuna cu "Tertium non datur" al lui Lucian Pintilie. 2006: Lungmetrajul de debut, " A fost sau n-a fost ", ii aduce trofeul Camera d'Or si premiul Label Europa Cinema la Cannes 2006. 2006: "A fost sau n-a fost" se numara printre cele zece filme din toata lumea nominalizate la Hollywood World Award. Astazi te-am sunat si am dat peste tine la Londra. Nu cu mult timp in urma, imi chinuiam telefonul sa dea de tine prin Roma.Crezi ca am vreo sansa ca, in eventualitatea altei incercari de a te gasi, la intrebarea "Unde esti?" sa-mi raspunzi: "La Vaslui"? Sincer de tot, daca ma gandesc la viitorul apropiat, nu cred. Chiar as vrea sa va spun ca imi este tare dor de acasa. Din pacate, voi mai fi multa vreme pe drumuri. La Londra te-am prins intre un interviu si altul, dintre cele multe. Chiar pentru asta am si venit, pentru a pregati lansarea lui "A fost sau n-a fost" in Anglia. In afara de participarea la Festivalul de film de la Londra, unde am fost selectionat in competitia debuturilor. Ce alte calatorii te asteapta? Cea mai lunga va fi la inceputul anului viitor, in Statele Unite, tot pentru promovare. Cand ar trebui sa incepi a te ocupa de viitorul tau film, "Despre ingeri si par"? Nu stiu cum se intampla, dar, orice ai face, mai devreme de trei ani, nu poti iesi cu un nou film. Pana la ceea ce inseamna nasterea lui propriu-zisa, trebuie sa te ocupi de soarta celui precedent, de circulatia lui prin lume. Ceea ce se intampla este, in cazul tau, si nu numai, foarte limpede, cred eu: insotesti filmul la multele festivaluri in care ai fost invitat, dupa succesul de la Cannes. Daca te iau repede, ai putea sa numeri toate premiile castigate pana acum? Nu stiu. Nici repede, nici luat cu incetinitorul, imi este greu sa fac, acum, o lista. Dupa Camera d'Or, au tot venit. Am vrut doar sa te pun la incercare. Poate la sfarsitul anului vom trage linia si vom aduna premiile de la , de la Copenhaga (Lebada de aur), Premiul Juriului la Festivalul de la Bangkok, celelalte de la Siena, nominalizarile la Hollywood World Award, la premiile Academiei Europene de Film , si mai sunt. Una dintre primirile cele mai spectaculoase ale filmului tau a fost cea de la Roma.Te-ai intalnit, acolo, cu ? Am citit ca a dorit o exclusivitate pentru reteaua sa de sali, cunoscuta Sacher. Am stat foarte putin, doar doua nopti, nu ne-am putut vedea, dar distribuitorul mi-a transmis ca i-a placut foarte mult filmul. Am intalnit, insa, un alt cineast bine-cunoscut, dintr-o alta generatie, un fost furios "cu pumnii in buzunare", . El mi-a spus ceea ce banuiesc ca stiti, ca "A fost sau n-a fost" "este o mica capodopera". (N.m.- Porumboiu aproape ca a rostit in soapta aceste cuvinte, ca si cum ar fi putut sa-l auda si altcineva). Pana si filmele le concepi tot pe drumuri. Ai scris scenariul "A fost sau n-a fost" la Paris, in timpul Rezidentei oferite de Festivalul de la Cannes, dupa ce ai luat Premiul Cinefondation. Nu ai simtit nevoia, in vreme ce lucrai, sa te intorci la atmosfera din Vaslui, sa mai privesti, o data, orasul, asemenea eroului tau, din primele cadre ale filmului? In Franta, nu eram altceva decat un vasluian la Paris. Eram impregnat de Vaslui. Il duc peste tot. Subiectul a lucrat in mine sase ani, de aceea l-am si scris atat de repede. Imi aduc aminte ca, vazand talk-show-ul de la care am pornit, la inceput am ras, apoi m-am enervat si, in cele din urma, am inchis televizorul. Sa inteleg ca acum esti un vasluian la Londra? Cam asa. De ce nu ai lucrat niciodata, cu altcineva, la scrierea scenariului, cum fac alti colegi ai tai? Scriu singur pentru ca sunt prea tipicar. Acord o atat de mare importanta dialogurilor, migalesc atat de mult, sterg, refac, incat, sincer vorbind, cred ca sunt de-a dreptul infernal. Am incercat sa gasesc pe cineva. Deocamdata, nu am dat de el. Te-am intalnit la premiera filmelor colegilor tai Mitulescu si Radu Muntean, desi iti erau cunoscute, pentru ca te-am vazut si la alte proiectii. Asta spune ceva despre un anumit sentiment de solidaritate dintre voi? Suntem foarte apropiati, Catalin imi este prieten, si pe el, si pe Radu i-am rugat sa vina in timpul diferitelor faze ale montajului la "A fost sau n-a fost". Ne cunoastem bine. Am nevoie de ochiul altuia, iar la parerea lor tin mult. Din cate stiu, asa lucrau, la inceput, si cei din Nouvelle Vague. Dupa lansarea filmelor voastre, prin presa noastra au circulat unele ierarhizari. Va dau ele de gandit? Ierarhizarile facute de critici sunt periculoase, noi ne aflam abia la inceputul unui drum. Un drum lung. Nu poti judeca un regizor dupa primul sau film. Toti mai avem atat de multe de invatat, pentru ca, dincolo de subiect, filmul inseamna montaj, inseamna ritm . Este adevarat ca in adolescenta iti placeau peliculele cu batai? Asa e, ma dadeam in vant dupa Bruce Lee. Mai tarziu l-am descoperit pe Fellini. Si tu, si Catalin Mitulescu ati venit la UNATC dupa ce ati trecut pe la alte facultati, el la Geologie, tu la Management. De ce nu ati ales filmul din primul foc? E mai bine sa strangi oleaca de experienta de viata, zic eu. Cred ca am facut bine. Oricum, tot la Cinemateca am ajuns pana la urma.