Regizorul filmelor de actiune la un important muzeu din New York, care are success in cariera, dar mare in dragoste. Sora mai mica a lui Beth, mai norocoasa la acest capitol, isi invita sora la nunta mult visata cu un italian superb pe care l-a cunoscut in avion.  Cu promisiunea ca se va ocupa de noul proiect al galeriei chiar si la nunta, Beth pleaca la Roma pentru a-si sustine sora.

La nunta il cunoaste pe Nick (Josh Duhamel), fost sportiv, actual reporter, foarte priceput in a strica nunta la care este cavaler de onoare . Nick si Beth par perechea perfecta, insa un moment dubios ii da peste cap planurile blondinei ametite de sampania italieneasca; spre oroarea localnicilor, Beth se scalda in Fontana dell’Amore (adica fantana dragostei, v-ati prins, cu siguranta) si se apuca sa fure monedele aruncate de alti superstitiosi disperati dupa iubire.

Cum este sceptica in ceea ce priveste sentimentul suprem, Beth se incapataneaza sa nu se lase convinsa ca fapta sa ar putea avea consecinte nedorite, pana cand incepe sa fie alergata la propriu de cativa barbati dubiosi care-si declara cat mai excentric posibil dragostea pentru ea. Explicatia: furand monedele aruncate in fantana, Beth si-a atras dragostea nedorita a celor patru dubiosi (un manechin narcisist, un wannabe pictor, un fabricant de carnati si un pseudo –magician).

In acelasi timp, Beth este urmarita in continuare de Nick, barbatul incercand din rasputeri s-o cucereasca, dar are impresia ca si el se afla sub aceeasi vraja a zeitei dragostei, ceea ce o determina pe Beth sa fuga de el ca de altceva.

O serie de aventuri, una mai neamuzanta decat alta, se nasc din incurcatura cu monedele furate, dar in final, no worry, ne lovim de inevitabilul happy-end .

When in Rome nu este mai dezastruos decat alte productii din aceeasi categorie, dar nici nu se remarca prin altceva decat prin folosirea unui mare numar de vedete (Don Johnson, Anjelica Huston, Danny DeVito, Jon Heder, Dax Shepard) in roluri minore si reciclarea unei scene celebre (La Dolce Vita - F.Fellini) cu fantana. 

Nu am prea sesizat nici atractia, care ar trebui sa fie un must in asemenea filme, dintre Kristen Bell si Josh Duhamel (ea prea scunda, el prea inalt…oare semn subtil ca opusurile se atrag?) iar cadrele panoramice cu Roma sunt atat de rasvazute in zeci de alte pelicule filmate in Orasul etern, incat sunt de-a dreptul banale.

Intr-o comedioara ca When in Rome ne ciocnim din nou creierii de dialoguri fade, fara continut, menite doar sa expuna lamentarile aiuristice ale protagonistei. Oricum, daca tinem cont de faptul ca When in Rome este partial SF (vezi vrajeala cu monedele), nu trebuie sa ne mai batem capul cu inca un filmulet de dus prietena la film intr-o duminica dupa-amiaza. Totusi, daca aveti de ales, mergeti la Kick-Ass; este mult mai amuzant si plin de adrenalina.