De obicei, atunci cand o formaţie cantă în deschiderea unui concert o face cu scopul de a încălzi publicul pentru un artist mai talentat şi mai cunoscut. Această regulă nu s-a aplicat, vineri, la Sala Palatului, concertul formaţiei Rafaga fiind mult sub calitatea recitalului.prezentat de Mandinga . Spectacolul de vineri seara a început în forţă cu formaţia Mandinga care, cu o solistă cubaneză - Biunaqui, un percuţionist născută în Chile - Aristides, şi cu o a doua cubaneză - Marietta - la clape, a încins publicul prezent la Sala Palatului pentru concertul Rafaga. Cei de la Mandinga au cantat piese pe pe ultimul lor album, intitulat "Gozalo!", au ridicat spectatorii în picioare şi au oferit un show "caliente", plin de energie. Aceştia s-au retras însă după un recital de aproximativ jumătate de oră, pentru a le face loc pe scenă celor nouă argentinieni din formaţia Rafaga, principalii artişti ai serii. Ei şi-au făcut apariţia pe scenă îmbrăcaţi din cap pană-n picioare în alb (solistul principal cu ceva accente bleu), costumaţi parcă dintr-un film de mana a doua , al anilor ''''''''80. Aceştia şi-au început concertul dezgropand piese mai vechi care i-au făcut cunoscuţi şi alternandu-le cu cantece de pe noul album, intitulat "Dueños del viento". Întregului spectacol i-a lipsit nervul specific muzicii latino, iar cantăreţii lipsiţi de carismă s-au achitat de datorie parcă mai mult din interţie decat din pasiune. Per total, stilul prăfuit al formaţiei i-ar fi recomandat pentru o nuntă cu buget redus , la care lăutarii s-au îmbolnăvit şi Rafaga erau singurii disponibili de pe-o zi pe alta. Publicul prezent la spectacol, care a ocupat abia jumătate din Sala Palatului, putea fi împărţit clar în patru categorii de spectatori: tinere domnişoare dansatoare de salsa care ştiau mai toate versurile pe de rost, bunicuţe care, probabil, remarcaseră talentele celor de la Rafaga în vreo telenovelă, tineri macho care făceau pereche cu domnişoarele deja menţionate şi încă o serie de bărbaţi care priveau de pe margine, aflaţi aproape de capătul răbdării.