Mari specialisti in neurostiinte si-au facut trupe de rock si si-au aruncat studentii in extaz cu muzici despre creier si functiile lui. 10.000 de studenti au inceput sa sara pe ritmurile unei trupe complet anonime in Madison Square Garden, cindva prin luna mai 2007, relateaza salon.com. Trupa se numea Amygdaloids si era compusa din oameni de stiinta specializati in studiul creierului intr-un centru dedicat din cadrul Universitatii din New York. Concertul a avut loc cu ocazia absolvirii, asa se explica in buna parte multimea imensa si entuziasmul ei. Un alt motiv: liderul trupei era Joseph LeDoux, un tip la 58 de ani, pionier in studiul creierului, cu studii la activ inca din anii ’70, pe cind neurostiintele erau considerate inca chestiuni neserioase, mult prea subiective pentru a fi considerate „stiintifice“. La chitara cinta un coleg profesor, Tyler Volk, iar la tobe performeaza o doctoranda a lui LeDoux, Daniela Schiller. Asistenta Nina Curley le tine spatele cu bassul. Dupa concerte private date mai ales dupa conferinte sau intilniri academice, in serile de relaxare, trupa si-a atins apogeul in Madison Square Garden si se pregateste sa-si lanseze albumul in toamna. Versurile sint exclusiv despre activitatea cerebrala, iar liniile melodice sint usor recognoscibile, majoritatea repertoriului fiind alcatuit din coveruri . Ziarul „Newsday“ i-a poreclit pe savantii muzicanti „interpreti de heavy mental“, dar ritmurile sint mult mai calme, un amestec de rock cu blues. Mesajul muzical este unul in intregime „cerebral“: „De ce ne e atit de frica/ Nu trebuie sa privim prea departe/ Nu trebuie sa privim prea in profunzime/ Totul e in cap, e in creierul tau“… Nu e insa doar un caz de savanti putin „sariti“. O alta trupa de oameni de stiinta s-a format la McGill University. Liderul este un alt „greu“ in domeniu, Daniel Levitin care conduce Laboratorul de Perceptie Muzicala. Trupa se numeste „Diminished faculties“ si este alcatuita din studenti si profesori din respectiva scoala. LeDoux stie de existenta acestor miscari stiintifice rock’n’roll si le apreciaza. De altfel, el a explicat pentru Salon calitatile extraordinare ale muzicii (contrazicind un savant sceptic in ce priveste rolul muzicii in vietile noastre, Steven Pinker): „Sa fim atenti la propriul corp. Sint atitea chestiuni de ritm legate de propriul nostru corp, ritmul inimii, ritmul creierului. Muzica e o expresie a ritmului biologic“. Celebrul film al lui Michel Gondry , „ Eternal Sunshine of the Spotless Mind “, aparut pe ecrane in 2004, a avut ca sursa de inspiratie un studiu al echipei lui LeDoux care in 2000 examinase posibilitatea de „zapa“ prin memorie cu ajutorul unor medicamente. „Ei au pus in loc de reactii chimice un aparat complicat“, explica amuzat omul de stiinta, mindru totusi ca un studiu atit de complex a avut un asa mare succes. Muzica, sex, alcool Cercetatorii de la Institutul Neurologic din Montreal au scanat creierele unor muzicieni in timp ce acestia ascultau piese pe placul lor. Muzica a activat sistemul neuronal al recompensei si emotii similare celor declansate de sex, mincare sau droguri care dau dependenta. LeDoux explica: „Daca ai o experienta pozitiva care se petrece in timpul unui cintec si auzi acea melodie in alta imprejurare, atunci experienta pozitiva se ataseaza de cintec si cintecul insusi este primit de fiecare data ca o rasplata“. Zapping neuronal Joseph LeDoux a studiat posibilitatea ca schimbarile sinaptice sa cauzeze boli mintale , a emis ipoteze despre cum ar putea controla sau sterge traume din memorie, un soi de telecomanda cerebrala, si a scris nenumarate studii despre procesele neuronale. Cartile pentru care este universal recunoscut sint „The Emotional Brain“ si „Synaptic Self“. Pentru mai multe stiri din muzica aboneaza-te la Newsletter-ul Muzica.acasa.ro