Parintii nostri, in tinerete, ii spuneau Benone. Acum, de cind ne-am globalizat, gastile de tineri din muzica actuala ii zic prieteneste "Nea Beni". Vesnic tinar si ferice, are o spontaneitate care iti face praf prejudecatile legate de muzica de folclor plina de neici si mindrute. Benone Sinulescu are la activ o jumatate de secol de muzica populara si 25 de ani de casnicie fericita alaturi de doamna sa, Elena. Prilej sa ne dezvaluie, cu umorul lui cunoscut, fragmente din viata sa fabuloasa: "Eram cam naftalinati". "M-am casatorit la 40 de ani. Am burlacit mult pentru ca am fost rasfatatul publicului dar si al unei matusi care-mi facea menajul. Nu duceam lipsa de nimic... Am contribuit masiv la bugetul restaurantului Capsa - am avut o fire boema, mi-a mers bine, nu-mi dadea inima ghes sa ma insor. Prima mea angajare a fost la Teatrul muzical "Gheorghe Dima" din Brasov, de acolo am luat primul salariu din care am cumparat foarte multa ciocolata. Dar stii de care? Din aceea de menaj, ca era ieftina si multa". Si un hohot de ris scurt ii intretaie povestirea. "Am avut sansa sa devin cunoscut repede, gratie Radioului care m-a lansat in 1955. Apoi am fost solicitat de toate orchestrele din tara care pe atunci erau multe si bune, spre deosebire de azi, cind sint putine si slabe. Azi ajungi vedeta fara sa ai notiuni elementare de muzica!", aluneca putin in dezamagire Beni. "Pe sotia mea, Elena, am cunoscut-o acum 26 de ani, prin intermediul Ilenei Sararoiu. Aveam un concert la Sala Sporturilor din Galati (sotia a facut acolo Facultatea de Chimie Alimentara). N-a fost nimic atunci, la prima vedere - doar aprecieri mutuale, ca sa zic asa. Dar m-a rugat sa-i cumpar un parfum frantuzesc de la " Coada calului ", de la Universitate, unde era Comertul Exterior. Atunci, totul functiona pe relatii, este stiut, si ea a indraznit sa ma roage sa ii fac acest serviciu. Eu ar fi trebuit sa-i duc parfumul - era un Nina Ricci - dar s-a intimplat sa aiba ea drum la Bucuresti. Si a venit la mine acasa. Daaa, dar nu singura! Era cu o colega. Singura in casa mea, eu burlac fiind, nu prea se facea pe atunci, ca asa eram noi, cei din generatia mea, mai naftalinati! In acel moment se afla la mine in vizita mamica mea. Mama zice: "Beni, din cite fete am vazut ca vin pe la tine, nici una nu mi-a placut ca fata asta! Tare mi-e draga!" Nu cred ca m-a influentat mama, Dumnezeu s-o odihneasca, dar ideea ei s-a suprapus cu ce gindeam eu. Apoi, insistind cu telefoanele, cu intilnirile, a inceput sa se lege ceva". In bucatarie ii place si se pricepe "Sotia este cel mai bun critic al meu. Dupa fiecare aparitie televizata, mi le zice si pe alea bune si pe alea rele. Este o perfectionista ca si mine si, de multe ori, sintem pe aceeasi lungime de unda. In toamna, vom sarbatori nunta de argint . Nu vreau sa ma sparg in figuri, ca altii, sa merg la Paris, ca e o moda asta. Poate in America, unde avem prieteni foarte buni. Sau, foarte probabil, la Siriu, in satul meu. Va fi ceva restrins, cu prieteni apropiati si rude - cu bunul meu prieten, Constantin Toma , un om de afaceri care sponsorizeaza evenimente artistice din zona noastra natala. El s-a ocupat si de spectacolul meu aniversar de anul trecut - 50 de ani de cintec - de la Sala Palatului. Ne completam, ne ajutam chiar si in bucatarie, ca-mi place si ma si pricep. Sint gurmand, imi plac mincarurile romanesti, facute ca lumea. Eu sint la munca de jos, la curatat cartofi, mai spal si vase, ca sa ii protejez manichiura! Sint maestru in taiatul verzei si castravetilor si la facutul salatei. Ceapa, intotdeauna cind sint acasa - dar nu prea sint - eu o tai!". Mereu alaturi, la bine si la rau, Beni stie cum sa procedeze: "Eu merg intotdeauna cu o clauza la impresarul care ma solicita in strainatate: sa vina cu mine si sotia". (continuarea in 7plus )