Festivalul cu cel mai lung stagiu din Belgia, consacrat filmului de dragoste, a ajuns la a 23-a editie . In comparatie cu cele mai longevive, deja clasicizate, Venetia, " batrana doamna", sau Cannes-ul, mereu tanar desi a ajuns sexagenar, Mons-ul poate fi considerat un june matur, care a deprins pretul dragostei adevarate si de-acum stie sa distinga, sa faca departajari, sa limpezeasca viziunile iubirii. De la editie la editie, festivalul surprinde prin inepuizabila infatisare a unui cu multe necunoscute. Asa se explica de ce acceptia careia Mons-ul tine sa-i ramana fidel unei foarte largi palete a iubirii de tau. Nu tin sa dau termenului o conotatie religioasa. Cred ca umanitarismul defineste mai bine starea acestui sentiment al altruismului. (...) Continuarea in Ziua