„Mika, artistul nascut in Liban, scolit la Paris si maturizat in Londra“ – asta este campioana expresiilor stereotipe ce-l caracterizeaza pe debutantul Mika Penniman, vinovatul de ultradifuzata, acum de toate radiourile si de televiziunile muzicale, piesa „Grace Kelly“. Al doilea stereotip cu care esti chinuit de catre DJ de radio/critici muzicali/redactori, pentru ca nu le-a venit primul stereotip la indemina, este: Mika = Freddie Mercury 2 - nimic mai fals! Mai degraba Mika este un Robbie Williams (treaz!) ceva mai complex, cu niste Electric Light Orchestra in fundal si Joan Baez + Scissor Sisters ca backing vocals, si tot e putin pentru a enumera melanjul influentelor muzicale din LP-ul „Life in Cartoon Motion“. Pentru a va edifica, lasati-l sa va insoteasca pe rutinantul drum spre serviciu si veti descoperi ca ceea ce vedeti ca se intimpla afara are traducere in limba engleza in boxe/casti. De la tendentiosul „ Lollipop “ („Sucking too hard on your lollipop/Love’s gonna get you down“), flamboaiantul „Love today“ (actualul single), glamour-disco-ul „Relax“ („Take it easy“), emotionantul testimonial din „Any other world“, balada gay „Billy Brown“, oda ironica adresata femeilor supraponderale „Big girl“ („You are beautiful“) pina la finalul in stil hollywoodian „Happy ending“ (care nu este deloc asa!) si hidden track-ul „Over my shoulder“ (interpretat dramatic doar in voce de cap in falset si pian), albumul este un soap-opera-audio mai credibil decit o telenovela sud-americana. E clar ca Mika este genul de artist de a carui muzica ori te indragostesti iremediabil, transformindu-te in fan, ori o detesti cu argumente si, doar de al dracu', o asculti ca sa ai ce comenta – dar numai indiferenta nu-ti ramine – ceea ce va doresc si dumneavoastra sa descoperiti.