Dupa Dan Brown si Mel Gibson, e rindul regizorului „Titanicului“ sa imparta apele, constatind pe pielea lui cit de bine vinde controversa religioasa. Inainte de a se stabili daca si citi fii a avut , e de observat ca filmele si cartile cu aceasta tema fac vinzari sigure. Documentarul „Mormintul pierdut al lui www. acasa.ro/ www. acasa.ro/ www. acasa.ro/isus" title="isus">isus " title="isus">isus " title="isus">Isus “, lansat alaltaieri la New York si care urmeaza sa fie difuzat peste citeva zile, este doar ultimul dintr-o serie de productii literar-cinematografice in care autorii au sesizat ca aruncarea pe piata a unei controverse religioase este inainte de toate o afacere buna. A inceput, timid, Umberto Eco, cu „Pendulul lui Foucault“, a continuat Mel Gibson, cu insingeratul in exces „Patimile lui Hristos“, a atins apogeul Dan Brown, cu thrillerul pseudo-istoric „Codul lui Da Vinci“, pentru ca penultima creatie de gen sa fie tot un documentar, care si-a propus sa rescrie Biblia dupa Evanghelia lui Iuda. Teologi, arheologi si experti in marketing privesc cu scepticism valoarea de adevar a filmului recent lansat, dar pariaza fara rezerve pe succesul sau financiar. „Isus nu a Inviat, dar a lasat dupa el un prunc, Iuda, nascut in urma relatiei cu Maria Magdalena“, sustine „Mormintul pierdut al lui Isus“, un documentar realizat de James Cameron, regizorul „Titanicului“, alaturi de regizorul si producatorul Simcha Jacobovici. Controversa a pornit cind cei doi au ridicat pretentia de a fi descoperit locul de veci al familiei lui Isus, si asta pe baze stiintifice. Expozitie in premiera La inceputul acestei saptamini, filmul a fost lansat la New York, in cadrul unei expozitii unde au mai fost prezentate, pentru prima oara, presupusele sicrie ale lui Isus si Mariei Magdalena. Documentarul reia povestea descoperirii in 1980 a zece sicrie intr-o grota din sudul Ierusalimului de azi, care aveau inscriptionate, in aramaica, nume precum „Isus“, „Maria“, „Iosif“ (identificat ca fratele lui Isus) si „Iuda, fiul lui Isus“. Realizatorii vorbesc despre „cea mai mare descoperire arheologica din lume“, laudindu-se ca au descoperit adevaratul mormint al lui Isus, pe cind istoricii religiei si arheologii prefera sa puna scandalosul scenariu pe seama unei strategii de piata, similara cu cea a filmului de succes „Codul lui Da Vinci“. Genele Mariei Magdalena Spre deosebire de filmele si romanele pe aceeasi tema, documentarul lui Cameron si al lui Jacobovici pretinde ca pleaca de la certitudini stiintifice, obtinute in urma datelor arheologice, a analizei de ADN si chiar a unei estimari statistice. Discovery Channel va difuza in premiera mondiala acest film pe 4 martie. In aceeasi serie a justificarilor cu pretentii stiintifice, se mai spune ca sicriele au fost datate ca fiind vechi de aproape 2000 de ani si ca analizele genetice demonstreaza ca nu exista o legatura de rudenie intre Isus si Magdalena, ceea ce ar sustine ideea ca ramasitele apartin unui cuplu. Localizare dificila Printre critici se numara si arheologul israelian Amos Kloner, care s-a ocupat de sapaturile de la presupusul mormint al lui Isus. Expertul crede ca acesta apartinea de fapt unei familii instarite de evrei, din secolul I, d.C. Presupusul sit al „adevaratului mormint“ al lui Isus se afla in sud-estul Ierusalimului de azi, intr-un cartier exclusivist cu vedere la partea veche a capitalei. Totusi, traditional se crede ca inmormintarea s-ar fi desfasurat pe locul actualei Biserici a Sfintului Mormint din Ierusalim, locatie fixata in secolul al IV-lea. In privinta caracterului etic al pretinselor descoperiri arheologice, preotul Cristian Barta, profesor de teologie catolica, exclude chiar si simpla ipoteza ca in sicriu ar putea fi osemintele lui Isus. „Asta nu inseamna ca nu sint dispus sa dialoghez cu un om de stiinta pe aceasta tema, dar cred ca aici nu e vorba doar de stiinta, ci si de multe speculatii“, ne-a spus parintele. Teologul ortodox Alexandru Stan atrage atentia, pentru NewsIn, asupra combinatiei dintre erezie si interese de marketing. „Aceia care vor sa scoata bani rizind sau batjocorind crestinismul scot astfel de istorioare nastrusnice care atrag in Statele Unite o multime de spectatori“. Marketing prin linsaj „Cu asa o tema vinzi sigur, esti cunoscut instantaneu si in insulele Vanua Levu. Nu ai nevoie de nimic, ca si in atitea alte rinduri, «Jesus does the job himself»“, explica Serban Alexandrescu, director de creatie la Headvertising. El isi relativizeaza insa afirmatia: „Vinde, intr-o oarecare masura, insa in tari unde ai voie sa fredonezi versete satanice pe strada. Si unde nu cheama Jerry Falwell la linsaj, in direct, la o ora de virf. Insa nu publicitatea e termenul corect de comparatie. Exemplul cel mai apropiat e hoarda de romane cu templieri si alti nepoti de Isus, Rushdie, Osama etc. Nu Oliviero Toscani a inceput asta, ci Martin Luther (nu King) si nici macar el. Moise, cind a aparut la stiri acum mii de ani cu o platforma-program in 10 puncte, a stirnit si el de fapt o controversa religioasa“. Documentarul lui Cameron nu duce lipsa de predecesori. In topul intocmit de site-ul boxofficemojo.com, care ordoneaza incasarile filmelor controversate, pe primele doua locuri troneaza „Codul lui Da Vinci“, cu 758.000.000 de dolari, si „Patimile lui Hristos“, cu 611.900.000 de dolari. Primul documentar din acest top nu are insa un subiect religios, ci politic: „Fahrenheit 9/11“ a vindut bilete in valoare de 222.440.000 de dolari. Impatimiti si coditi „Codul lui Da Vinci“ a stirnit, inca de cind era bestseller si se vindea in peste 40 de milioane de exemplare, controverse aprinse, reluate de o serie de documentare. Cind s-a aflat ca romanul va fi ecranizat, Tarcisio Bertone, pe atunci cardinal la Vatican, actualmente secretar de , ameninta cu tribunalul, iar toata biserica crestina o numea „blasfematoare“. Organizatia „ “, aliata cu casa de productie „Lux “, pregateste un lungmetraj revansa, in care spera ca vor juca Robert de Niro si Antonio Banderas. Si totusi, Dan Brown si liderul Vaticanului s-au trezit colegi de editura: Doubleday, editura care a publicat „Codul lui Da Vinci“ in SUA, este responsabila si pentru vinzarile cartii „Isus din Nazaret“, de Papa Benedict al XVI-lea, pe noul continent. Cit despre „Patimile lui Hristos“, primii pusi pe jar au fost criticii de film. Jami Bernard, de la „New York Daily News“, l-a numit „cel mai antisemit film de la cele germane de propaganda din Al Doilea Razboi Mondial“, in timp ce faimosul critic de film american Roger Ebert i-a dat cea mai mare nota. Pina si Papa Ioan al II-lea il vazuse inainte sa intre in cinematografe, dar arhiepiscopul Stranislaw Dziwisz a dat o declaratie oficiala potrivit careia Vaticanul nu sustine filmul. De ce mai avem nevoie de datare si de ADN? „Dovezile in favoarea existentei osemintelor lui Isus nu vor putea fi niciodata concludente de partea contestatarilor, iar credinta nu are nevoie de ele. La urma urmelor, daca luam argumentele legate de datare, analiza, ADN, nu avem nevoie de aceste justificari pentru ca stim ca un om nu se poate naste decit din fecundarea unui ovul cu un spermatozoid, deci nu exista nastere prin partenogeneza“, explica Andrei Cornea, specialist in istoria religiilor. „Deci, daca utilizam stiinta, stim de la inceput ca Invierea sau Nasterea nu este posibila si ca e o «inventie a unor oameni creduli», cum spune stiinta secolului XX. De ce mai avem nevoie de argument de datare si de ADN pentru ceva ce oricum stiam deja? Daca credem in continutul religios, putem folosi Biblia si cu asta am terminat“, conchide Cornea. Relatie lunga, cu nabadai Hollywoodul si Biblia au o relatie atit de lunga incit a meritat un documentar - „The Passion: Religion and the Movies“, produs de Tom Barry si regizat de Rory Wheeler. Filmul incepe in 1912, cu primul lungmetraj bazat pe continut biblic si intitulat „From the Manger to the Cross“, trece prin peliculele lui Cecil B. DeMille din perioada filmului mut si timpuriu cu sonor, ignorind finalul anilor ’30 si pe cel al anilor ’40. Documentarul include interventii din partea lui Martin Scorsese („Ultima ispita a lui Isus“) si a lui Terry Gilliam („Viata lui Brian“). Concluzia realizatorului Wheeler este ca, de teama controversei, Hollywoodul a lasat-o mai moale cu adaptarile Bibliei. In acelasi documentar isi face aparitia si „The Jesus Film“, despre care se pretinde ca este cel mai vizionat film al tuturor timpurilor. Finantat de Campus Crusade for Christ, acest film este folosit pentru a face prozeliti, inclusiv in tari in care localnicii nu au acces la televizor sau la cinema.