Intr-un film politist italian, "Arrivederci amore, ciao", doi dintre escroci sunt romani. In "Two Days" al lui , un sofer parizian injura de mama focului "pleava romaneasca" instalata in capitala Frantei. Ce-i drept, eroina care asculta totul nu se lasa, ii da replica, il contrazice, il face rasist, dar ma intreb de ce buna noastra cunostinta, invitata de la Cluj de acum cativa ani, cum aminteam data trecuta, actrita-regizoare a acestei agreabile comedii a la Woody Allen, nu s-a putut abtine sa nu insereze respectiva scena. Intr-un alt film, elvetian, "La vraie vie est ailleurs", o tanara, mica vagaboanda cu porniri lirice, priceputa in a fura sticle cu Coca Cola din tonomatele unei gari germane, zice ca ar vrea sa ia un tren spre Bucuresti. Am rasuflat ceva mai usurata cand am aflat ca respectiva nu era romanca, ci cehoaica. L-am intrebat pe regizorul Frederic Choffat de ce a ales aceasta destinatie personajului sau. Ii place Romania, a marturisit el, a fost in tara noastra, s-a gandit ca, trimitandu-si eroina intr-o tara de unde se poate ajunge la Marea Neagra, arunca mai multi stropi de romantism peste episodul cu pricina. Cum-necum, facem ce facem si dam de-ai nostri sau de-ale noastre, prin peliculele lumii. Cred ca astfel de referinte vor deveni un fel de "clin d'oeil", pentru a atrage atentia asupra plasarii in realitatea contemporana. Cu sau fara voia noastra, dar in mod sigur cu contributia noastra, iata-ne si un "semn" la moda. Ne vom mai gandi la asta. Deocamdata, nimic nu ne poate intuneca bucuria de a constata ca, pana si aici, intr-un orasel invadat de programele festivalului, filmul lui Corneliu Porumboiu a mai tinut afisul in oras, cateva zile dupa inaugurarea manifestarii. "12:08 East of Bucharest" ( A fost sau n-a fost ) poate fi vazut in cateva orase belgiene: Bruxelles, Anvers, Gent, Liege. Altfel, festivalul, dincolo de selectia oficiala, cu tristetea multora dintre istoriile de pe ecran - numerosi copii parasiti, mame disperate, dramele familiale fiind o tema preferata - a trait o baie de muzica b&r, soul, funk, o data cu lansarea - in afara competitiei, bineinteles - a candidatului la multe Oscaruri "Dreamgirls". Adaptarea spectacolului muzical de pe Broadway de catre Bill Condon, scenaristul lui "Chicago", ruleaza si pe ecranele noastre, in aceste zile, cu o superba Byonce Knowles in rolul unei cantarete in a carei biografie se descifreaza ascensiunea Dianei Ross, cu un Eddie Murphy de nerecunoscut . Intr-un interviu acordat ziarului de aici, "La Province" (care si-a trimis un corespondent la Los Angeles!), actorul isi evoca inceputurile sale la televiziune, amintind ca, fara micul ecran, ar fi fost un lustruitor de pantofi.