Ieri au fost proiectate la Cannes alte doua pelicule ce concureaza in comepetitia oficiala a festivalului: Adoration al canadianului Atom Egoyan si La frontiere de l’aube al francezului Philippe Garrel.

Cu Adoration, Egoyan este prezent pentru a cincea oara pe Croazeta, unde in 1997 a castigat premiul juriului cu The sweet hereafter . In Adoration, regizorul construieste portretul lui Simon, un adolescent care-si inventeaza o biografie cel putin bizara: el pretinde ca ar fi fiul unui terrorist islamic.

In cadrul unor lucrari aplicative la scoala, impreuna cu profesoara sa, Simon pretinde ca, odata, tatal terorist a strecurat o bomba in bagajul mamei insarcinate, cand aceasta lua avionul spre Israel. Cand falsa dezvaluire ajunge pe Internet, toate emotiile, prejudecatile si ura ies la iveala.

Atom Egoyan aboredeaza in Adoration temele sale predilecte, relatiile umane in era noilor mijloace media si conflictul intre Orient si Occident.

Cel de-al doilea film prezentat ieri a fost La frontiere de l’aube al regizorului francez Philippe Garrel, aflat pentru prima data la Cannes. Filmul este ecranizarea unei nuvele fantastice de Theophile Gautier "Spirite", in care un barbat e bantuit de fantoma femeii care se sinucisese din cauza lui.

Conceptia regizorala invechita, atmosfera ermetica si romanstimul prea literar pe fondul unui Paris atemporal, fac din La frontiere de l’aube un film greoi, ale carui scene de dramatism starnesc rasul, desi cu siguranta nu aceasta era intentia regizorului. Este greu de crezut ca filmul are vreo sansa la un premiu in competitia oficiala .